Arhiva

Archive for Ianuarie 2012

Scrisoare catre tine…


Nu ai nevoie de a demonstra nimanui cat de destept esti.O stii tu si este de ajuns.Ca ceilalti te vad intr-un fel total diferit de cum te vezi tu, e problema lor.Te rog, dragul meu cititor, sa nu inghiti tot ce spun ei depre tine, bun sau rau.Habar nu au cine esti.N-au fost acolo, langa tine cand inima-ti plangea sau cand iti dadeau lacrimi de fericire.Toti pareau atat de preocupati de ei, de propria lor viata si de cum ii vad cei din jur, incat mai ca nu te observau pe tine.

N-au fost acolo(nimeni n-a fost), cand munceai din greu la personalitatea ta.Cand tu erai pe drumul descoperirii si acceptarii de sine.Nimeni nu te-a incurajat sa faci asta vreodata, ci tu singur ai ales aceasta cale.Acum esti mai puternic.E normal ca pe masura ce avansezi in calatoria vietii, sa intalnesti tot mai multe obstacole.Sunt aici.De fiecare data voi fi, sa te ascult si sa te incurajez.Ma voi bucura alaturi de tine si voi plange alaturi de tine.

Sa nu ai incredere in oricine, pentru ca ceilalti te vor rani, mai devreme sau mai tarziu.Investeste-i cu incredere si asteapta sa-ti fie devorat sufletul.Pe cat de puternic esti acum, pe atat de sensibil.Stii ca daca lasi oamenii sa-ti cunoasca sufletul, ranile vor incepe sa sangereze din nou.Nimeni nu-ti vrea binele, fara a avea anumite asteptari de la tine.Iti vor spune ca te iubesc, ca sunt diferiti, ca sunt dispusi sa te ajute, sa te inteleaga, sa te asculte.Ii crezi pe ei sau te crezi pe tine?Ai de gand sa le dai lor puterea?Puterea ce ai capatat-o dupa atata munca ce ai depus si vei mai depune?

Poti alege sa faci asta, dar dupa ce trece furtuna, ne vom reintalni, doar eu si cu tine, pentru a ne aduna de pe jos, de unde ne-au lasat, si de a reconstrui  ce am pierdut.Propria unicitate, propriile ganduri, propria viata.Alege sa-i iubesti pe ceilalti, mai mult decat pe tine, agata-te de primul om care vine si iti spune „cum de nu am intalnit ceva mai deosebit, mai devreme?”.Vezi ce iese.

„Au trait fericiti pana la adanci batraneti.”Exista asa ceva?Imi place sa visez foarte mult, dar nu-mi place sa ma pierd doar in vise.Daca fac asta, cine le mai realizeaza?

Ai de gand sa-i crezi pe oameni sau pe tine?Stiu ca ai nevoie de confirmare, de atentie, de adorare, esti om si tu.Cand simti nevoia sa actionezi in baza acestor lipsuri, intoarce-te inapoi in viata si confirma-te singur.Uita-te la acele momente in care ai fost pus in situatii dificile, in care a trebuit sa gasesti rezolvarea propriilor probleme, in care ti-a placut de tine, in care tu prin gesturile tale , te-ai facut fericit si confirma faptul ca esti asa cum ti-ai dorit sa fii.

Fara confirmari de pe margine.Nu ai nevoie de ele.Acelea sunt marunte in comparatie cu propriile tale confirmari.Fa ce stii tu, ce simti tu ca vrei sa faci pentru tine si pentru cei din jur, pentru a-ti fi mai bine si arunca la gunoi parerile celorlalti.

Oamenii iti vor spune astazi ca le place de tine, ca esti frumos, deosebit, iar maine te vor intreba de ce esti asa urat, asa prost, asa nepotrivit, asa imperfect?Ce faci?Ii crezi?Daca ii crezi, inseamna ca iti place sa fii mangaiat si apoi lovit cu ciocanul.Cam asa te simti cand cineva, in care ai investit mai multa incredere decat in tine, vine si-ti inseala asteptarile.

Intotdeauna, oamenii vor alege sa vorbeasca despre tine, si nu despre ei.Ai grija ce imparti cu ei.Nu te invat sa fii inchis, ci rezervat.Te invat sa fii mai deschis cu tine insuti si mai rezervat cu ceilalti.Dai puterea in exterior, iar tu te alegi gol in interior.Asculta vocea ta ce-ti spune, tarziu, in noapte, cand toata lumea doarme, cand toate vocile au amutit.Ascult-o si fa ce-ti zice, fiindca e singura care stie ce e cel mai bine pentru tine.

Am scris aceasta scrisoare pentru ca asta am simtit sa fac.Poti sa o comentezi sau poti decat sa citesti si sa reflectezi.Ce faci mai departe, tine numai de tine.Cuvintele au fost scrise, iar fiecare va lua si va intelege cat poate sa duca.Eu am luat ce a fost mai bun din ea:).

Confirma-te si ai incredere in tine!

Pentru ca sunteti importanti!


In aceasta dimineata, m-am trezit cu o ploaie de ganduri ce imi dictau sa ma ridic din pat si sa incep sa traiesc.Asa cum stiu eu s-o fac mai bine.Sa incep sa fac foarte multe lucruri pentru mine, pentru a ma face fericita.Chiar daca situatia actuala nu e una tocmai favorabila mie.

Si tot mintea mea imi spune: “Ai de gand sa lasi acesti ani frumosi sa treaca pe langa tine, spunandu-ti mereu <<nu pot>>, <<nu o sa reusesc>>, <<viitorul e sinistru>>, <<sunt intr-o situatie dificila>>, etc.”?Ai de gand ca cea mai mare parte din zi sa o aloci gandurilor negative?Am zis nu.Am de gand sa creez ceva, si sa ma lupt tocmai cu aceste obstacole pe care viata mi le asaza in cale.Nu stiu cum, dar voi iesi din aceasta situatie.Voi sapa adanc in mine pana voi gasi cele mai bune idei pentru rezolvarea problemelor cu care ma confrunt.Cum o sa pot ajuta eu oamenii, daca nu ma pot ajuta in primul rand, pe mine?

Asa ca am luat o decizie.Sa am grija de mine.Nu e prima data cand fac asta.De atatea ori am luat aceasta decizie si  nu am respectat-o.Mereu am alunecat in santuri, am plans, mi-am facut rau singura.Dar am revenit pe pozitii, de fiecare data.Si am sa revin , pana la capatul vietii mele.Am sa fiu alaturi de mine.

Referitor la problemele din viata noastra, intotdeauna cand apar, apar o multitudine( sau cel putin asa le vedem noi) si nu le intampinam cu atitudinea potrivita.Am observat, ca incepem sa dramatizam, sa intram in panica, sa creem alte si alte ganduri.Care ne infunda mai tare.Dar asta bineinteles, nu avem de unde sa o stim, o facem inconstient, pentru ca aceste tipare s-au tot repetat de-a lungul existentei noastre.

Stiu ca este greu sa le faci fata.Stiu ca tu trebuie sa muncesti din zi pana in noapte pentru a te putea intretine pe tine si pe familia ta, facturile iti bat la usa, copilul are nevoie de bani la scoala.Cu ce te ajuta vorbele?Ce vreau sa reliefez prin asta?Ce am vrut sa fac si in celelalte articole ale mele.Ca puterea e la noi!Ne traim viata asa cum vedem noi lucrurile, din interior catre exterior.De ce e vital sa ne schimbam atitudinea ?Pentru ca ne ajuta.Ne ajuta concret.Schimbarea de atitudine produce schimbari in cursul vietii noastre.Nu sunt doar vorbe motivationale.

Pentru a putea constientiza si mai bine acest lucru,va rog sa va ganditi la o problema pe care o aveti acum, in momentul de fata(o problema mai serioasa).Faceti un experiment si ganditi-va la ea pe tot parcursul unei zile.La sfarsitul zilei evaluati-va starea.Cum va simtiti?Va simtiti bine?Dar a doua zi, ati gasit solutia?Eu am facut asta, si nu prea mi-a iesit ceea ce vroiam sa vad.Si nu m–am gandit o zi la probleme.Ci o saptamana, chiar si o luna.Rezultatul?Depresie, stress, m-am imbolnavit, stima de sine scazuta…Problemele tot nu mi s-au rezolvat.Am incercat si a doua varianta, sa ma gandesc la solutii, nu la probleme.”Bun, acum ma confrunt cu asta.Vreau sa vad cum o sa ies din situatia asta.Am sa dau tot ce e mai bun, ca sa scap din aceasta capcana pe care viata mi-a intins-o.Iar daca vad ca nu se poate, inseamna ca trebuie sa accept.”Pentru ca da, dragii mei, unele probleme nici nu au nevoie de controlul nostru.Ele trec de la sine.E ca si cum te prinde o furtuna, si cand nu-ti ramane altceva de facut, astepti sa treaca, luptand sa supravietuiesti dupa aceea.

A doua varianta a mers mult mai bine in viata mea.Chiar daca situatia a ramas mult timp aceeasi, intr-un final am reusit sa schimb ceva.Iar pe parcursul “furtunii” starea mea a fost una extrem de buna.Favorabila pentru a gasi cele mai bune solutii.

Ati observat ca va vin idei noi, care va pot ajuta numai atunci cand va simtiti bine?Cand aveti o stare buna, impacata, atunci puteti crea si lucruri frumoase in viata voastra.Pe cand daca esti ingropat in ganduri negative, frustrare, nu poti atrage decat astfel de situatii, si de-asta problemele vin ca un morman de bulgari asupra noastra.

Nu va cer sa credeti tot ceea ce vedeti aici sau pe alte bloguri.Va cer sa experimentati voi insiva.Sa va creati viata asa cum vreti!E important sa ganditi intai cu mintea voastra si apoi cu a altora.Sa credeti ceea ce vreti voi, dar mai ales sa credeti in voi!Pentru ca sunteti importanti…

Planuri pentru mai tarziu…


De ce totul se schimba?Mai rau de ce nu vrem sa acceptam ca totul se schimba?Nu acceptam, pentru ca am vazut ca oamenii traiesc intr-un mod de parca ar ramane vesnic tineri.Vesnic puternici, vesnic bogati, vesnic frumosi.Cu toate exemplele, rudele noastre care au ajuns in pragul batranetii si care ni se par  inofensive, fara ajutor, din ce in ce mai naive, mai senile, continuam sa credem ca vom fi  mereu atotstiutori, ca vom putea controla totul.

Am scris si in articolele precedente…Se poate controla viata?Timpul?Uita-te la bunicii sau strabunicii tai.Cum sunt ei?Intr-o calatorie de-a mea cu trenul, observam foarte multi tineri care ii luau in ras pe cei mai in varsta decat ei:”uite si baba aia..o cauta moartea pe-acasa si ea merge la Bucuresti..”Oare ei nu vor ajunge asa?A fost o astfel de intrebare pentru unul dintre ei iar raspunsul nu a intarziat sa apara:”mai traiesc eu atat?si daca as trai cred ca as fi primul care mi-as lua zilele!”.

Chiar asa de rau sa fie?Nu cred.Si el stia ca nu e chiar asa de rau sa fii batran .Numai ca gandirea lui nu evoluase intr-atat de mult incat sa poata intelege ce simte si cum gandeste un batran.Viata m-a pus de foarte multe ori langa aceste suflete resemnate si intelepte.Un batran nu gandeste ca noi.El pare ca are ceva in spate ce-l sustine.Daca ma intrebi ce anume ,o sa-ti spun  experienta de viata.Tuturor ne este frica de batranete, nu vrem sa o acceptam atunci cand suntem tineri, nu putem intelege ce poate aduce ea bun in viata noastra.Dar batranii stiu.Chiar daca se spune ca gandirea incepe sa se deterioreze, sufletul a evoluat destul de mult fata de cum era la 20 sau 30 de ani.

Poate ca va intrebati si cu ce ma ajuta asta?Ce folos ca imi evolueaza sufletul daca trupul mi-e  doborat, ma simt inutil din punct de vedere fizic, iar ceilalti pare ca ma ignora tot mai mult?Si am sa va raspund tot printr-o intrebare.Pentru ce suntem aici, calatori in aceasta viata?Pentru a manca, a creste copii, a ne infrumuseta, imbogati si muri?Sau pentru a evolua spiritual?Ramane la latitudinea voastra sa faceti diferentele.Ce este mai important pentru voi, tocmai acel lucru va guverneaza viata.Dar sa nu ramaneti uimiti cand trupul va ceda( lucru inevitabil, orice am face noi), exact acel bun pe care am pus atata pret o viata intreaga.

Am vazut multi oameni aflati in pragul mortii,  care regretau modul in care au trait, atunci cand priveau in spate.Ani  in care au muncit..De ce au muncit?Poate ca asa le-a fost lasat, asa au facut si parintii  lor si asa trebuia sa faca si ei.Sa munceasca pentru ai lor copii, cum au fost invatati.Chiar am citit un articol de curand, in care se evidentiau cele 5 mari regrete ale oamenilor care se aflau in fata mortii.Regretele nu erau legate de lucrurile materiale ci dimpotriva.Acum neputiniciosi in fata mortii, isi doreau cu tot sufletul sa mai traiasca odata si sa puna pret pe dragostea familiei si pe oamenii ce i-au inconjurat, pe momentele frumoase,  pe momentele de liniste.Isi doreau sa nu isi fi focalizat atat de mult atentia pe munca ci sa acorde mai mult timp copiilor, sa se bucure de clipe cat mai multe alaturi de cei dragi.Sa imprastie cat mai multa bunatate in jurul lor, sa lase fapte bune in urma.Astea erau dorintele celor care se aflau la un pas de moarte.Daca nu ma credeti, informati-va si o sa aflati singuri.

Revenind la ceea ce spuneam despre batrani, ei au ramas fara lucrurile materiale mai multi sau mai putini, dar s-au imbogatit cu lucruri spirituale.Ceea ce este mult mai important decat iluziile in care traim astazi.Afirm ca nu toti , se intampla sa constientizeze astfel de lucruri la batranete.Sunt batrani care chiar si acum tin cu dintii de averi, de a se infrumuseta, de a fi in centrul atentiei, se comporta ca niste adolescenti.Intr-o masa de oameni, vor fi mereu si exceptii care se abat de la regula.

Ceea ce vreau sa aduc in lumina, este perceptia noastra asupra batranilor.De fiecare data cand viata ne pune in fata unui om batran( fie ca e ruda sau un necunoscut), sa-l privim cu atentie, fara a –l judeca/eticheta.Sa-l ascultam cu atentie si  sa-l intelegem.Aveti grija dragii mei, pentru ca asa cum priviti voi acum batranii, asa va veti privi si pe voi atunci cand veti fi ca ei.Daca nu lucrati la evolutia voastra spirituala, daca nu deveniti constienti ca pe langa lucrurile pe care le vedeti mai sunt si altele nevazute, miraculoase si mai importante decat acestea, veti ajunge sa va regretati intreaga viata.

 Tu ce vrei, draga cititorule?Sa privesti in urma si sa vezi ca ai lasat ceva valoros in spate, sa te simti implinit pentru ca ti-ai terminat misiunea in aceasta viata?Sau sa privesti in urma si sa vezi ca ai incercat sa pornesti o masina impotmolita, alimentand motorul si nefacand altceva decat sa te scufunzi mai tare?

Cat de mult conteaza aspectul fizic?


Cat vrei tu sa conteze!Cu cat conteaza mai mult pentru tine, cu atat  va conta si pentru ceilalti.Dar oare vei fi placut , daca pui pret numai pe asta?

Cum sunt prietenii, cunostintele si toti cei ce va inconjoara?Vreti sa fie cat mai placuti ochilor, frumos impachetati?Daca mergi la brat cu un partener dupa care se uita lumea, ce sentimente te cuprind?Gelozie, mandrie, sentimentul ca posezi ceva valoros pe care si l-ar dori si ei?

De fapt, care este scopul inconstient din spatele alegerilor si actiunilor noastre superficiale?Chiar si la job, ni se spune ca prima impresie conteaza.De multe ori imaginea noastra este singura care are putere in fata oamenilor, in diferite situatii de viata.Dar nu mereu!Exista criterii si mai puternice decat aspectul fizic, dupa care putem fi alesi.Cum ar fi atitudinea, increderea in sine, charisma, simtul umorului, calmul , etc.

Dorinta de a iesi din tipar, de a fi mai superior celorlalti, de a fi remarcat, admirat,  ne scoate afara din casa cu parul coafat si cu cinci straturi de machiaj.Pana aici, nimic in neregula.Cum spuneam si in materialele precedente, asa sunt oamenii.Ne pasa de parerea celorlalti, oricat am evita sa recunoastem acest lucru.Ce se intampla cand ne agatam prea mult de frumusetea exterioara si uitam de cea interioara, in special, noi femeile?Stiti ca atunci cand facem asta , in interior devenim tot mai urate, tot mai pustii?Cum este posibil?

Pai in loc sa citim o carte sau sa ne apropiem de sufletul nostru, noi insine, autentic, ne apropiem de o imagine falsa a noastra, de o imagine creata de ceilalti.Mai bine zis de o imagine creata de noi, pentru ca tot in responsabilitatea noastra sta si asta.Noi am fost cele care au muncit din greu pe la saloane, am suportat fel de fel de tratamente, drumuri si cheltuieli doar pentru ca cei ce ne privesc sa ne perceapa din ce in ce mai frumoase.Intotdeauna ne dorim sa fim mai frumoase decat suntem si nu ne place ceea ce vedem in oglinda.”Parca nasul l-as vrea mai mic, iar m-am ingrasat, gura nu imi place iar parul daca il aveam mai lung  as fi fost perfecta.”

Daca merg intr-un grup de fete le observ imediat reactiile, atunci cand o tipa, pe care ele o vad mai deosebita, trece prin fata lor: „ai vazut-o pe-aia?Ce par frumos are!Si e slaba…eu de ce nu sunt slaba?De maine intru la dieta.”A doua zi le vad cu lamai si apa plata.Refuza sa mai manance doar pentru a fi „ideale”.Astfel ne concentram insistent atentia asupra aspectului fizic, unde tot timpul vom avea ceva de corectat, unde mereu vom vedea pe altii mai aratosi ca noi, „mai perfecti”, iar acest lucru frustreaza al naibii de tare.Acesta este motivul pentru care am specificat mai sus ca incercand sa ne infrumusetam zilnic, ne vom urati tot mai mult, ne stirbim personalitatea.

Un om frustrat care incearca mereu sa repare ceva la el, sa fie pe placul a cat mai multi oameni( ceea ce este ireal, evident) va pierde multa energie si frumusete autentica.Un asemenea om nu e frumos.Uitati-va la majoritatea vedetelor, pentru inceput cele din Romania.Ele sunt goale, nu au nimic de oferit, decat imagine.Ma intreb ce se afla in ele, dincolo de aceste tablouri frumos pictate in photoshop sau videoclipuri?Bineinteles ca exista si vedete frumos impachetate, dar care mai au si o atitudine placuta.Se observa ca nu au lucrat numai la aspectul fizic, ci si la personalitatea lor.Astfel, iti capteaza toata atentia si raman in mintea ta mult timp, ca fiind persoane memorabile.

Se poate sa lucram atat la frumusetea exterioara cat si interioara?Desigur ca se poate, dragii mei.:)Eu nu am zis sa ne ingropam in biblioteci, carti, sa ne punem un batic in cap si sa iesim pe strada odata pe saptamana.E foarte bine sa avem grija de noi, sa ne placa de noi, de cei din oglinda, atunci cand plecam de-acasa, dar sa fim constienti ca nu asta este resursa principala in care ar trebui sa investim tot ce avem mai bun.

     Frumusetea, ca si celelalte lucruri tangibile, trece…Cand pleaca, daca nu am lucrat si la personalitatea noastra, ramanem o epava, ne simtim ruinati, neinsemnati.Cate femei nu s-au sinucis din aceasta cauza?Si-au luat viata ,deoarece au fost femei ce au lucrat in toti anii, la o masca( au intretinut-o, au cremuit-o, fardat-o, finisat-o, etc.), iar cand aceasta le-a fost luata de timp, cine mai erau ele?

Am vazut multe fete nu prea atragatoare, dar totusi, in jurul lor emiteau ceva frumos, ceva ce te atragea, ceva ce aveau diferit si nu ai ocazia sa intalnesti zilnic astfel de fete.Erau inconjurate de multi oameni, placute.Ma gandeam ce au fetele astea diferit?Am vazut si fete extraordinar de frumoase, papusi iesite din casa.Vrei sa-ti spun cum erau?Singure, fade, iar daca te apropiai de ele, doreai sa nu stai prea mult.Atat de neinteresante iti pareau, chiar daca la prima vedere nu-ti luai ochii de la ele.

Atitudinea face diferenta.Pentru voi, este mai importanta frumusetea decat orice altceva?Este bine sa ne ingrijim atat de trup cat si de personalitatea noastra sau preferati sa credeti ca atata timp, cat sunteti frumosi, o sa profitati din plin de aceasta calitate?Cum diferentiati oamenii in mintea voastra?Frumosi, destepti, puternici, bogati, urati, saraci, cersetori?

Ce fel de oameni ati atras pana acum, in vietile voastre?Ati remarcat vreodata o persoana care aparent era neatragatoare, dar ulterior, dupa mai multe discutii, v-a impresionat prin atitudine?Astept raspunsurile precum si intrebarile voastre, mai jos printr-un comentariu.Cu cat sunt mai interesante comentariile voastre, cu atat veti descoperi pe ce puneti voi pret cel mai mult, care sunt valorile si principiile voastre de viata, si astfel veti ajunge sa va cunoasteti mai bine.

Cum vedeti voi lumea?


Destinul unui om este scris de parintii sai.Ce inseamna asta?In functie de cum au avut grija parintii nostri de noi, pana la varsta maturitatii, noi ajungem sa avem un destin favorabil sau nefavorabil.Ei reprezinta lumea pentru noi, pentru ca ei au fost primii cu care am intrat in contact atunci cand am invatat sa mergem, sa rostim primele cuvinte, sa mancam, atunci cand am invatat cum sa ne comportam.Ei ne-au invatat ce inseamna sa fii om.Parintii sunt cele mai importante fiinte din viata noastra, indiferent de cum s-au purtat ei cu  noi.Chiar daca mama, tatal nu au fost prea mult prezenti in viata noastra, ei raman ca niste zei pentru noi.Ei ne-au creat lumea de adulti.

Ei ne pot invata sa vedem lumea mai mica, mai putin importanta decat noi, dar tot ei ne pot invata ca lumea este un loc salbatic, periculos, nesigur si daca nu facem ceea ce spun ei( deoarece  au intotdeauna dreptate si stiu ce e mai bine pentru noi), vom gresi, lumea va rade de noi.Tot parintii ne pot face sa ne simtim inferiori, fara sa-si dea seama, bineinteles.

Eu nu am avut o copilarie prea fericita, datorita lor.Cel putin, cand ma uit in spate, vad multa suferinta, frustrare, inferioritate.Intotdeauna m-am simtit mai mica decat ceilalti.Tot ceea ce spuneau ceilalti era important pentru mine, erau „discutii de oameni mari.Tu esti mica.Nu ai tu treaba.”, ce credeam eu era nesemnificativ.Am crescut cu sentimentul ca ar fi mai bine sa nu vorbesc prea mult, pentru ca atunci cand eram mica tatal meu imi repeta ” vorbesti mult si prost”.

Ei reprezentau lumea intreaga pentru mine, iar atunci cand am devenit adult, aveam sa intalnesc aceeasi lume.Acelasi tipar.Oamenii pe care ii atrageam in viata mea, se purtau asemeni parintilor mei.Repetam aceleasi stari, simteam singuratate, anxietate, frustrari.Si poate ca vor continua sa se repete.Pentru ca ranile produse de parinti se panseaza foarte greu la maturitate.

Nu ii invinovatesc de nimic.In stilul lor, au fost niste parinti perfecti.N-au vrut sa-mi faca rau nici mie nici fratelui meu.S-au purtat cum au fost si ei invatati, la randul lor, de parinti, de societate, etc.Nu-si dadeau seama cand ne faceau rau.S-au comportat si ne-au educat cum au stiut ei mai bine la vremea aceea.In esenta lor, stiu ca ne iubesc si ca si-ar da viata pentru ca mie si fratelui meu sa ne fie bine.Acum simt iubirea lor.

Au fost si momente frumoase alaturi de ei, pline de dragoste si caldura.Dar cum cele de izolare, de critica, de modelare erau mai multe, mi s-au impregnat adanc in inconstient.Acum lupt sa rup acest tipar, sa-mi cicatrizez ranile din copilarie si sa vad lumea altfel de cum am fost invatata sa o privesc.Dar tu, draga cititorule, tu cum vezi lumea?Cum s-au comportat parintii tai cu tine?Ce iti amintesti din copilaria ta?Ai mai multe amintiri frumoase sau triste?Daca te uiti in spate si vezi caldura, dragoste din partea apropiatilor, aprecieri din partea parintilor, inseamna ca acum te simti valoros.Simti ca esti important, ca ai valoare in acest Univers.Pui pret pe tine si nu te simti inferior.Nu trebuie sa fii nevoit sa muncesti ani intregi pentru a te iubi, pentru a lupta cu ganduri inconstiente.

Daca parintii tai ti-au transmis ca esti important pentru ei, ca vorbele tale au valoare, te-au ascultat, ti-au acordat atentie, s-au jucat cu tine, te-au imbratisat, te-au laudat si apreciat atunci cand erai copil, la maturitate nu vei fi ahtiat si disperat dupa aceste gesturi din partea celorlalti.Pentru ca acel gol ce il au, majoritatea copiilor, datorita educatiei( „daca nu faci acest lucru vei dormi de la ora 8 cand ceilalti vor sta sa se joace”), tu il ai plin.Nu ai nevoie sa ti-l umple nici prieteni, nici iubit/iubita, pentru ca esti deja plin in interior.Ai simtit iubirea parintilor tai, deci ai invatat sa te iubesti.

Care este diferenta dintre un copil privat de afectiunea parintilor si unul care a fost invatat cum sa se iubeasca?Cel cu golul in suflet va cauta mereu aprobarea celor din jur, vorbele celorlalti vor avea intaietate in fata vocii sale interioare, deciziile le va lua tinand cont de cineva din exterior si nu de el insusi.Va avea mereu momente cand se va simti singur, chiar daca in realitate nu e, depresiv, trist.Tot timpul va simti nevoia de cineva in viata lui, sa ii umple acel gol ce il seaca.Se va agata de orice barbat sau femeie care apar in viata lui ca posibili parteneri, va proiecta imaginea parintilor asupra partenerului, il va vedea la fel de important , iar din disperare il va pierde.

Relatiile sunt disfunctionale pentru acesti copii pana cand nu invata sa se iubeasca pe sine.Ca si adulti ei inca joaca rolul copilului insetat de atentia parintilor.

In schimb, cel care a primit afectiune, atentie, laude si aprecieri se va simti plin de valoare.Intotdeauna opiniile lui vor fi condeiele cu care isi va scrie viata.Crede in el deoarece parintii i-au transmis, ca ceea ce crede, gandeste sau spune el, este foarte important.Are prieteni mereu in jurul lui dar si daca i-ar pierde pe toti, nu ar suferi prea mult , pentru ca stie cum sa-si ofere singur afectiune.Prin urmare, nu este dependent de cei din afara lui.La fel se intampla si in cazul relatiilor sale.Cand este parasit (lucru ce se intampla oricui in aceasta viata), stima sa de sine nu sufera prea mult.Stie ca acel cineva a pierdut ceva valoros, pretios si isi urmeaza drumul, mai departe, cu capul sus.Parintii l-au invatat sa aiba incredere mai intai in el, si apoi in ei.Asa ca viata il va pune in situatii ce ii vor creste si mai mult increderea in sine.

Din pacate acest tip de educatie este destul de rar, in zilele noastre.Iar copiii nostri cresc tot mai instabili emotional.Intr-o lume in care facturi, rate, credite trebuie platite, slujbele trebuie pastrate fiindca „e criza”, „vin vremuri grele”, „nu mai gasim altceva mai bun.Mai bine stau 10-12 ore la munca  dar sa am ce pune la copil pe masa”, „avem probleme cu parintii”, „colega de la serviciu ma vorbeste pe la spate”, etc, nu mai avem energia si timpul necesare pentru a ne ocupa de copiii nostri, care sunt adevarate comori pentru viitorul acestei lumi.Timp pentru a-i privi cat de frumosi si inteligenti sunt, pentru a-i asculta cu adevarat.

„Iar nu ti-ai strans masa unde ai mancat?Jucariile de ce le-ai lasat imprastiate?Asa te-am invatat eu?”.Replici usturatoare si frecvente aud din gura parintilor cand se intorc de la serviciu si cred ei, ca acorda suficient timp copilului lor.

Acest articol se adreseaza in special parintilor sau viitorilor parinti.Cititi si reflectati asupra lui.Voi cum va purtati cu copilasii vostri?Ii faceti sa se simta importanti sau ii tratati cu aroganta?Sunt prioritari pentru voi sau alte probleme le iau locul in mintea voastra?Mintea e sireata si uneori negam si nu recunoastem lucruri de care suntem responsabili…Sunteti suficient de constienti si inteligenti incat sa va prindeti atunci cand va faceti rau voua sau comorilor voastre?

          La voi este puterea!

Accepta-te!Fii diferit!Traieste in stilul tau!


Oare a pierde controlul este un risc?Intr-o viata plina de situatii neprevazute, unde nu stii ce-ti aduce ziua de maine, exista cineva care poate detine controlul in afara de Dumnezeu?Pana nici El nu doreste sa controleze totul, pentru ca din cate am observat ne-a lasat sa facem tot ce vrem in aceasta natura, pe care ne-a pus-o la dispozitie.Ne-a lasat liberi si astfel am reusit sa evoluam din ce in ce mai mult.

Asadar a pierde controlul poate fi un risc, dar riscul este cel mai bun lucru ce se poate intampla in aceasta viata, pentru ca riscul inseamna libertate.Cum ar fi putut Bill Gates fonda corporatia Microsoft si deveni unul dintre cei mai bogati oameni ai vremurilor in care traim,  daca nu pierdea controlul asupra vietii lui?A iesit din tiparul in care se aflau toti cei de langa el( urmeaza o scoala, un colegiu, apoi o facultate, studiaza pe branci pentru a deveni un director, manager, intemeiaza-ti o familie, lucreaza zi si noapte ca sa o  intretii apoi iesi la pensie si „bucura-te” de viata.Nu-i asa ca viata e plina de mistere si frumoasa?).

Cum crezi ca s-a simtit el cand a iesit din acest tipar,in care toti faceau aceleasi lucruri, doar el avea sa aleaga alta cale?Nu stiu cum s-a simtit el, dar stiu cum m-am simtit eu, cand a trebuit sa aleg alt drum decat cel pe care toti cunoscutii ma indrumau sa-l aleg.Imaginati-va ca sunteti la volanul unei masini si deodata o lasati libera.Masina alege poteca din dreapta in schimbul drumului drept, batatorit si plictisitor.(Vezi filmul Fight Club ce evidentiaza aceasta imagine mai bine decat o pot face eu in cuvinte).

Cam asa se intampla si cu viata noastra.Spre deosebire de masina, daca te lasi condus de viata ai numai beneficii si momente intense de trait.Alegi sa te aventurezi in stilul tau , decat sa urmezi aceleasi reguli ale societatii, sa traiesti vietile altora si sa obtii aceleasi rezultate.Vrei ceva diferit sau vrei o casa, o masina si o familie?Vrei sa descoperi viata, sa o intelegi sau vrei sa urmezi acelasi drum batatorit de altii?

De ce e mai interesant daca te lasi condus de viata?Deoarece cararile de pe marginea drumului, pe cat de periculoase si pline de aventuri sunt, cu atat iti ofera mai multe invataminte.

Si eu ma aflu acum intr-un moment in care simt ca am pierdut controlul asupra propriei vieti.Si e normal.Totodata ma simt mult mai libera, independenta.Nu e gresit sa pierzi controlul si cateodata, cand vrea viata, doar sa te lasi dus de val.Cred ca ceea ce spun toti speakerii motivationali, autorii de carti motivationale, bloggerii, cum ca tu iti creezi propriul destin , e o mare iluzie.Mie, personal, viata mi-a confirmat acest lucru.Intr-adevar, cea mai mare parte din situatiile pe care le intalnim, apar in calea noastra datorita gandurilor pe care le avem.Iar aici,sunt de acord cu ei,cum ca datorita gandurilor poti vedea o viata mai rea sau mai buna.Atentie!Am zis poti vedea si nu avea.Numai perspectiva o poti schimba cu ajutorul gandurilor, nu si viata.

Viata nu poate fi controlata, oricat ne-am dori de mult.Altfel, unde ar mai fi farmecul?Am cunoscut multe persoane, care au fost intampinate de acest joc,nu tocmai prietenos.Cu toate acestea si-au marit pofta si entuziasmul sa se aventureze,dincolo de limitele lor.Acest lucru i-a facut sa se simta mai bine cu ei insisi, mai ingaduitori cu sine, sa creada ca puterea de a le aduce in cale o situatie sau alta sta in mana unei Forte mai mari decat ei si ca singurul lucru care sta in puterea lor este sa accepte tot ce vine si sa depaseasca acele momente dificile cu seninatate si intelepciune.

Cat despre milionarii motivationali care sustin cu tarie ca au atras bani, sanatate, sex, iubire, viata sociala mai buna,s.a, ne induc intr-o mare iluzie.De ce?Pentru ca luptam sa avem ceea ce au ei, pentru ca se poate sa obtii tot ce vrei tu cu ardoare, ajungem sa avem asteptari mari de la viata, iar cand vedem ca e diferit in cazul nostru, ca nu se implinesc chiar toate visele noastre, simtim o dezamagire profunda.Pentru ca viata este diferita.

Fiecare din noi traieste ce ii este dat, fiecare avem de facut o calatorie speciala, si nu cred ca noi ne alegem destinul.Asta nu inseamna ca ne descurajam si ne lasam in voia sortii, sa ne aduca ce vrea.Inseamna ca luptam sa ne fie mai bine, noua si celorlalti, ne stabilim obiective si dam tot ce putem pentru a le indeplini.Dar atunci cand lucrurile nu functioneaza dupa cum ne-am dorit,ca la carte, cum am fost invatati la seminarii si traininguri de dezvoltare personala, pur si simplu sa acceptam acest lucru.

Sa acceptam ca viata este mai mult decat a bifa: „Vreau sa am 1000.000$.”,”Vreau sa am o iubita frumoasa si inteligenta.”,” Vreau sa am o masina si doua case de vacanta.”etc.Nu exista asa ceva, dragii mei.Imi pare rau ca va tai aripile dar numai asa veti putea avea mai multa grija de voi.Asteptari prea mari de la voi, de la viata sunt la fel de periculoase ca si sentimentul de inferioritate, la fel de veninoase ca si sentimentul ca nu meritati tot ce e mai bun.Acestea conduc doar la dezamagire si suferinta.

Pentru a fi impacati cu voi insiva, a va simti mai impliniti, acceptati si momentele cand sunteti in cadere.Profitati de acele momente si extrageti tot ce e mai bun din ele, invatati tot ce e necesar pentru a supravietui  armonios, acceptati-le ca fiind parte din voi si nu stoarceti tot ce aveti mai frumos in voi pentru a avea viata lui Bill Gates, a Angelinei Jolie sau a altor modele.Un arbust nu-si doreste niciodata sa fie asemeni unui brad falnic.

Mai degraba invatati sa va ascultati pe voi mai mult, sa va creati viata asa cum vreti si sa traiti in stilul vostru.Pentru ca suntem diferiti!

Gandim pozitiv peste noapte sau muncim sa schimbam perspectiva?


Am sa incep acest articol cu un citat putin modificat, provenit din gandurile lui Buddha: „Nimeni si nimic nu-ti poate face rau daca tu nu-i permiti.”

Cum vine asta?Daca merg pe strada si unul imi fura portofelul sau ma bate, fara ca eu sa fi permis asta, nu mi-a facut rau?

Da.Nu putem fi asemeni lui Buddha, putini sunt cei care ajung atat de iluminati.Dar totul tine de noi si de felul cum privim lucrurile din interior catre exterior.Citeam un articol acum cateva zile, in care se evidentiau diferentele de mentalitati intre un om optimist si unul pesimist.Cum gandesc cei doi intr-o situatie similara, pe care viata le-o asaza in cale si prin care sunt nevoiti sa treaca?Sa luam exemplul furtului unui portofel.

Cel optimist: „E drept ca acolo se aflau toate actele mele, carduri, bani, dar ce s-ar fi intamplat daca mi-ar fi fost furata viata?Daca cel care a ravnit la portofelul meu imi dadea si una in cap si ajungeam mai rau decat sunt acum?Aveam niste carduri, ce pot face in situatia asta?Pot vorbi la banca sa imi inchida conturile astfel incat infractorul sa nu se poata folosi de banii mei.Aveam si un buletin, intr-adevar o sa dureze ceva , pana il reinnoiesc, dar nu atat de mult cat ar fi durat recuperarea mea din spital in urma loviturii, asta in cazul in care as fi scapat cu viata.Cheltuielile ar fi fost si ele mai mari.Am o noua problema acum, si vreau sa vad cat de apt sunt sa-i gasesc solutii si sa o rezolv.Daca reusesc sa fac asta, increderea in mine va mai creste cu o treapta si uite cum tot raul se intampla spre binele meu.”

Asa ar gandi un om logic, rational, care nu se lasa dominat de emotii  si reactii de moment.El stie ca viata este imprevizibila si ca trebuie sa se adapteze, sa rezolve probleme pentru cresterea lui interioara.Stie ca acesta este cel mai bun lucru pentru el, alege sa faca ce e mai bine pentru el, iar omul nostru optimist evolueaza din ce in ce mai mult.

Haideti sa vedem cum procedeaza celalalt in aceeasi ipostaza:

Pesimistul: „Nu se poate asa ceva.De ce tocmai mie?Din toata multimea de oameni cu bani, de ce Doamne , tocmai mie ai ales sa mi se intample asta?Dupa ce ca n-aveam prea multi bani, am si asa destule probleme, asta imi lipsea?Ce-o sa fac acum?Mi s-a intamplat tot  ce e mai rau.Fac ce fac si iarasi o dau in bara.De nimic nu sunt in stare.N-am fost capabil sa-mi tin si eu banii intr-un loc mai sigur.Aveau dreptate <<prietenii>> cand imi spuneau ca sunt prost.”

Si iata cum, in fata unei situatii neprevazute, se activeaza un tipar de gandire.Ce face al doilea?Prima data neaga (nu i se poate intampla tocmai lui asa ceva), asaza responsabilitatea pe umerii Celui ce l-a creat.Apoi mai adauga si alte probleme pe langa cea noua astfel incat isi defocalizeaza atentia de la solutiile ce ar putea sa apara in mintea lui.Intra in panica, rememoreaza trecutul incarcat cu negativism, trecut influentat de parintii si mediul social din care a facut parte si activeaza exact acele mesaje impregnate de cei ce i-au fost alaturi, care il fac sa se simta vinovat, furios pe el, incapabil si lipsit de valoare.

Observati, dragii mei, cum procedeaza un om care se lasa condus de propriile reactii, impulsuri emotionale.Care este efectul acestui tip de comportament?Stima de sine scazuta, depresie usoara, incapacitatea de a gasi solutii la propriile probleme, aparitia unor noi serii de probleme si conflicte interioare, de unde rezulta stima de sine scazuta.Un cerc vicios, un tipar repetitiv ce genereaza o viata saraca, lipsita de stralucire, posaca, mohorata ca o zi ploioasa de toamna.Toate aceste ganduri il fac pe individul nostru sa se simta si mai inferior decat ceilalti.

Voi sunteti optimisti sau pesimisti?In mare parte, dintre oamenii pe care am avut privilegiul sa-i cunosc, am observat ca procedeaza si gandesc ca in cazul pesimistului.Asta este prima noastra reactie in fata unui obstacol.Toate gandurile negative navalesc asupra noastra.Iar cele pozitive le cautam neincetat, dar pare ca se ascund de noi.Ma intreb de ce?

E normal sa se intample asta, atata vreme cat nu ne educam mintea si emotiile.Eu cred ca secretul succesului in orice domeniu este inteligenta emotionala, cum spunea si  Goleman.De aici pleaca totul.Pentru ca cele mai multe alegeri ale noastre se bazeaza pe emotii.Astfel, fiecare isi conduce viata dupa propriile emotii.Daca experimentezi mai multe emotii negative decat pozitive, cum crezi ca va fi viata ta?Posaca, urata, ca cea a pesimistului.

Tindem sa gandim negativ mai mult decat pozitiv, datorita felului in care am fost educati si programati de parinti, bunici, strabunici,s.a.m.d.Daca aruncam o privire in istorie, gasim multa suferinta acolo.Ne nastem cu o parte din acea suferinta.Numai asa imi pot explica durerea si momentele triste care apar fara sa le declanseze ceva anume, ceva specific.Deci, ceea ce ne determina pe majoritatea sa gandim ca in cazul pesimistului este trecutul nostru, istoria si modul in care am fost educati.

               Cei mai multi dintre oameni nu vor observa propriile tipare de gandire, pentru ca au prea multe lucruri de facut decat sa stea sa se analizeze.Dar voi, cititorii mei, care va pasioneaza astfel de subiecte, care va trezesc interesul, in mod sigur ati ajuns pe o scara a evolutiei mai sus decat ceilalti.Prin simplul fapt ca va faceti timp sa cititi pagini ca acestea, ma face sa cred, ca in mod sigur, va preocupa si altceva decat sa dormiti, mancati, munciti si sa va distrati.

Atata timp, cat sunteti preocupati de gasirea unui sens, de cunoasterea voastra profunda, de educarea voastra, veti observa si veti constientiza cum reactionati voi in fata problemelor ce sunt menite sa apara in drumul vostru prin aceasta lume.

               Ce puteti face cand va surprindeti ca sunteti , de cele mai multe ori, mai negativi decat pozitivi?Simplu.Ce a facut si omul optimist.A muncit sa se inteleaga pe el.A muncit pentru el.Nu pentru a avea o slujba si un loc in societate.S-a observat pe sine si a dorit sa fie mai bun decat ieri.S-a educat.Si-a educat inteligenta rationala dar si emotionala.A avut grija de el.A decis sa se iubeasca pe sine.Din grija si iubirea de sine izvorasc si gandurile pozitive.Nu va inchipuiti ca aceasta se asterne peste noapte.Sau cititi 2-3 carti motivationale si gata.Vi s-a schimbat viata.Daca ma iubesc pe mine, voi alege si voi face ce e mai bine pentru mine.Cum imi va fi mie mai bine daca aleg sa fac asta?Imi va fi bine sau mai mult rau daca iau aceasta decizie?Cu ce ma afecteaza?Care sunt beneficiile?Iata exemple de intrebari pe care si le pune un om care tine la el si care il vor conduce spre decizii bune si spre o viata mai buna.Dar iubirea de sine implica multa munca.

              Sunteti dispusi sa munciti pentru a va iubi mai mult si pentru a lua decizii mai bune?Eu sunt dispusa sa va ajut sa va iubiti in fiecare moment al vietii voastre.Sunt aici ca sa va indrum pasii atat voua cat si mie, sa invatam impreuna ce ni se preda in aceasta viata si sa reusim sa crestem si mai mult in interior, pentru ca interiorul este singurul lucru intangibil, care nu piere si care ramane vesnic.