Prima pagină > Uncategorized > Ceilalti sunt oglinda noastra?

Ceilalti sunt oglinda noastra?

6 Ianuarie 2012

Cu ceva timp in urma, gandeam asa: „De ce lumea e asa de mare iar eu sunt atat de mica?De ce baietii vor langa ei femei care au 90-60-90, si nimic in interior?De ce toti cauta plasticul, superficialitatea, forma si nu apreciaza continutul ce il au in fata lor?”

Raspunsul ce l-am primit de la viata a fost: „Pentru ca tu insati te uiti dupa si cauti aceleasi lucruri.Cum vrei ca cei din afara ta, care sunt o oglinda pentru tine, sa-ti arate ceva ce tu nu vrei sa vezi?”.Da.Am inteles ca oamenii pe care noi ii atragem in viata noastra sunt oglinda in care noi suntem nevoiti sa privim.De multe ori ii respingem, nu ii acceptam langa noi, nu vrem sa ne privim fata in fata.Alegem sa fugim de oamenii care noua ni se par urati, saraci, timizi, slabi si sa ne asezam langa cat mai multe „vedete” – daca am putea.Eu recunosc, de multe ori am facut asta.Si cine nu a gresit o data in viata asta ,sa fie cel care  arunca primul piatra.

Daca are bani, o masina, se imbraca in haine luxoase pentru a masca golul adanc din interior, atunci este un candidat ideal pentru noi, un astfel de om ar trebui sa fie prietenul nostru.Daca, in schimb, soarta nu l-a ajutat prea mult in ceea ce priveste lucrurile superficiale, dar e bogat in interior, parca l-am evita, nega, i-am gasi 1000 defecte, numai sa nu-l incadram in standardele noastre.

E trist.E trist pentru ca de fiecare data viata ma punea in situatii, unde ajungeam vesnic la aceeasi intrebare: de ce se pune atat de mult pret pe superficialitate?Fara sa imi dau seama ca de fapt eu insami puneam foarte mult pret pe acest lucru, atat de nesemnificativ.Si cum bine spunea cineva, toti avem o parte intunecata in noi pe care o negam, refulam, refuzam sa o acceptam.

Si ne intoarcem la ce va spuneam la inceput, ceilalti sunt oglinda noastra oricat am vrea sa intoarcem spatele si sa nu-i privim. Ei vin in viata noastra pentru a ne ajuta sa privim mai mult in interiorul nostru, pentru a ne preda lectii despre noi.De noi tine daca suntem atenti la ce ni se preda sau alegem sa ne jucam cu viata.

Si iata cum viata isi urmeaza cursul.Am si un exemplu din experienta traita pana acum, referitor la aceasta idee.Daca tu crezi ca „esti prea slab”, „prea gras”, „prea urat” – iesi afara in lume si asculta ce ti se spune frecvent pe masura ce nu doresti sa te accepti.”Vaai, dar ce slaba e fetita ta!Ce a patit?E bolnava?”.”Ce urat e ala…saracul…soarta nu a fost prea generoasa cu el”.Pe masura ce incerci sa ridici un zid de rezistenta impotriva acestor cuvinte, care te dor, pentru ca pe dinlauntru nu esti vindecat si impacat cu tine insuti, o sa vezi ca aceste critici vor veni ca o ploaie asupra ta, mai puternice, mai rasunatoare..

Tot asa se intampla si cu oamenii.Apare X in viata ta, care barfeste, judeca, ii plac numai oamenii frumosi, cu bani, nu considera ca unul fara studii superioare sau fara bani in cont ar trebui sa stea pe langa el.Ce faci cand intalnesti un asemenea om?Te minunezi?Iti spun ce fac eu.Il judec, il critic(„ce om…are atat de putine si comenteaza de celalalt ca e sarac…mi-e mila de el”.).Ce s-ar intampla daca m-as intreba: „Ce am facut de am atras un astfel de om ?Oare nu cumva ii seman?”.

Psihologia m-a invatat ca ne asezam langa cine ne seamana.Principiul atragi ceea ce esti ne este foarte familiar.Chiar si experienta de viata mi-a confirmat ca acest principiu este adevarat.Am mers in diferite medii sociale si din afara lor am observat ca oamenii de-acolo au comportamente asemanatoare.Am fost in cercuri, unde se barfea foarte mult si tuturor parea ca acest lucru le face o placere deosebita.Si parca se potriveau si se „iubeau” si mai mult cand vedeau ca ceilalti accepta si impart cu ei aceleasi idei.Am fost in grupuri unde critica era pusa la loc de cinste.Se intelegeau foarte bine pentru ca destinul ii unise – oameni cu aceleasi valori, principii, erau acolo, in fata altora ca ei.

Revenind la intrebarea „De ce am atras astfel de oameni in viata mea?”.Cred ca aceasta intrebare e bine sa ne-o punem de cate ori observam ceva ce nu ne place la o persoana.Sa ne intrebam: „nu cumva exista si in mine ceea ce nu vreau sa vad in el/ea?”.Sa privim sincer si adanc in noi, asa vom ajunge sa ne cunoastem mai bine, sa ne acceptam si sa contribuim la binele acestei lumi, pentru ca eu cred cu putere ca de-asta ne-am nascut.Sa invatam sa fim mai buni, in primul rand cu noi insine, ca mai apoi sa ii putem ajuta si pe ceilalti.

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: