Arhiva

Archive for februarie 2012

Cum sa-ti gasesti repede un job potrivit?


Pe o piata, in care pare ca nimic nu mai merge, si toata lumea vrea sa vanda ceva, dar nu sa si produca, este tot mai dificil sa-ti gasesti un job potrivit. Daca ti-ai dezvoltat abilitati tehnice, de redactare sau poate iti doresti un job in secretariat, parca devii tot mai frustrat cand deschizi site-urile de recrutare si te sufoca ofertele cu agenti de vanzari, agenti comerciali, reprezentanti, etc.

Continui sa cauti, gasesti si alte site-uri complexe, cu oferte de munca, dar ghinion. Acelasi tip de oferte predomina piata. Jobul la care visezi pare ca e tot mai departe de tine. Pentru a evita sa cadem in capcana gandurilor negative si a frustrarilor ce stau la baza credintei ca “a trecut atata timp si eu n-am de lucru. Nu ma angajeaza nimeni, daca nu am cunostinte.”, te invitam sa incerci si alte strategii mai eficiente decat site-urile de recrutare.

Urmatorii pasi pe care ti-i vom descrie, te vor apropia mai mult de jobul pe care ti-l doresti de atata vreme.

Facebook- aplicatii care ne pot ajuta in cautarea unui loc de munca

 –          Branchout– aceasta aplicatie o poti folosi pentru a crea un profil profesional, dar te si implica intr-un cadru favorabil socializarii profesionale. Poti gasi profilurile companiilor sau profilurile angajatilor din compania unde tu ai vrea sa lucrezi. Ii poti contacta si astfel te pot ajuta sa inserezi un CV in interiorul companiei.

–          Marketplace– contine o sectiune de joburi. Poti introduce zona unde ai vrea sa lucrezi si domeniul de interes, iar in felul acesta, poti obtine rezultate mult mai bune decat ai putea obtine pe un mare portal de recrutare autohton.

–          MyLinkedinProfile– te ajuta sa-ti inserezi profilul de Linkedin, in contul de Facebook. Angajatorii care te gasesc mai usor pe facebook, isi pot face o impresie buna despre tine cand vor gasi si un profil profesional.

–          Cu JobMagic poti face networking mai eficient. Ce inseamna asta? Cu ajutorul acestei aplicatii, poti intra mai usor in contact cu recrutorii sau cu prieteni ce te pot recomanda pe o anumita pozitie, in compania unde ei isi desfasoara activitatea. Pe langa asta, te poti implica in retele, comunitati sau chiar pagini de companii.

Asa este ca pare mult mai simplu, mai rapid si mai facil sa ajungi la usa angajatorului, incercand si alte strategii? Recomandarea noastra este ca tu sa iti faci o lista cu toate companiile, in care ai vrea sa lucrezi. Dupa ce ai trecut de acest pas, incepe si cauta companiile pe facebook. Cele mai multe dintre cele care se respecta si stiu ce inseamna imagine publica si interactiune cu clienti/ colaboratori, vor avea si aplicatii pe pagina lor. De obicei acestea apar in partea stanga a paginii, sub denumirea de work4us sau aplicatia oferita de identified.com.

Informeaza-te despre cum poti folosi aceste aplicatii intr-un mod atat de eficient, incat companiile sa te poata gasi cat mai usor. Sau mai simplu, contacteaza direct compania pe facebook, pentru a afla cum poti contribui la comunitatea de talente, pe care o dezvolta.

Incepe si aplica acesti pasi. Vei vedea ca pe masura ce planul tau pentru gasirea unui job este mai diversificat in surse si strategii, cu atat te vei apropia mai mult de jobul potrivit. Iti dorim succes si ramai cu noi, pentru ca iti vom pregati si mai multe modalitati, prin care poti gasi locul de munca visat, mai repede si mai usor.

Scrisoare catre femei…


Nu-ti place sa fii victima pentru ca cele care sunt in postura de victime sunt femei slabe, care au renuntat sa lupte. S-au lasat la picioarele unui barbat care nu merita nimic din ce ele i-ar putea oferi. Tu esti o femeie puternica. Care lupta pentru independenta, care se sustine singura, care tine atat de mult la ea incat nu ar permite nimanui sa-i faca rau.

Tu ai muncit, muncesti si vei munci in continuare la personalitatea ta. Aminteste-ti ca ai o munca ce trebuie sustinuta mereu. Nu ai lucrat un timp, apoi primesti rezultatele. Pentru ca in momentul in care cedezi si nu te mai ridici sa lupti cu obstacolele, rezultatele vor intarzia sa apara.

Ce te-a invatat viata? Ai fost  jos, depresiva, ai plans in fiecare seara. S-au schimbat lucrurile? Nu.Iubitul mult visat care te insoteste la bine si la rau, nu a aparut. Nici tu nu ai devenit vedeta peste noapte. Nimeni nu te aclama, nimeni nu te stie, nimeni nu te aplauda. Ai ramas tu cu lacrimile tale…pana cand…pana cand ai luat o decizie.

Se pare ca nimeni nu-ti intinde mana sa te ridici si va trebui sa te chinui sa o faci singura. De cand ai luat aceasta decizie, pare ca au mai inceput sa se miste lucrurile in viata ta. Cel putin lacrimile din fiecare noapte au inceput sa-ti lipseasca.

Numai tu te poti imbratisa in mijlocul suferintei tale. Nimeni nu poate simti ceea ce simti tu. Asta e realitatea. Ceilalti, chiar si persoana pe care o simti cel mai aproape, au propria realitate. Permite-le sa o aiba si nu te astepta ca o sa te inteleaga mereu, ca te vor insoti mereu, ca-ti vor fi alaturi la bine si la greu.

Ceilalti pot trai si fara tine, vor invata sa faca asta, oricat de mult te-ar iubi. Tu nu vei putea trai fara tine. Nu vor fi mereu acolo, cand ceva rau ti se intampla, dar tu vei fi. Iti vei putea alina suferintele, iti vei putea confirma victoriile, te vei sustine, te vei incuraja, asculta, intelege si vei merge mai departe pe drumul vietii tale.

Ai crescut, esti o femeie matura, pe propriile-i picioare, a carei misiune prioritara este sa se protejeze. Ai datoria sa acoperi tratamentul defectuos si cuvintele toxice pe care ti le-ai administrat atatia ani, cu un tratament plin de vorbe frumoase, de iubire, de atentie, mangaieri si acceptare.

De fiecare data cand cineva te va judeca, critica, jigni, se va purta urat cu tine, tu mai mult sa crezi in tine. Pentru ca acum stii cine esti. Nu mai e nevoie sa inghiti tot ce vine.

Mai jos, ti-am lasat un clip, ale caror cuvinte te rog sa le asculti. Chiar daca sunt dure, vorbesc despre tine. Uneori, realitatea e mai dura decat te-ai fi putut tu astepta vreodata. De aceea rugamintea mea este sa nu iei pozitia de victima, ci de femeie invingatoare. Pentru ca esti o femeie luptatoare.

Cele mai interesante articole ale saptamanii


Tin sa mentionez ca aceasta initiativa ingenioasa a fost data de Blogatu si ii multumim pentru asta.

Asa cum v-am obisnuit, vineri este ziua in care va ofer cele mai interesante si relaxante resurse, pe care le puteti citi si cu ajutorul carora sa va incarcati bateriile pentru distractia din weekend. Ca mai apoi, sa puteti incepe saptamana cu dreptul, mai energici si mai pusi pe treaba decat in saptamana precedenta.

Deschidem seria cu un articol numit Procrastinarea, pe care l-am gasit pe ilariant.ro. Articolul ii apartine lui Alex Marchis si nu vorbeste despre ceea ce ganditi, atunci cand cititi titlul. Nu este vorba despre sfaturi („cum sa combatem amanarea in vietile noastre”, „nu mai procrastina lucruri pentru ca te auto-sabotezi”, etc. etc.), asa cum ne-au obisnuit autorii motivationali, ci dimpotriva. El ne spune sa fim cat mai puturosi, pe un ton plin de umor. Pentru ca mai avem nevoie si de astfel de zile. Simtim sa stam in pat toata ziua, sa amanam toate treburile ce ni le-am propus si sa ne relaxam, uitandu-ne la/ citind ceva umoristic. De ce sa nu o facem?

In aceeasi nota de umor, se remarca si Daniel Alexandrescu, pe blogul sau alexandrescudaniel.wordpress.com. Manifest anti-prostie trebuie sa recunosc ca e un titlu care nu mi-a starnit interesul, mai ales ca eu am considerat mereu ca atunci cand critici un prost, esti nevoit sa te cobori la nivelul lui, ceea ce e o munca inimaginabil de grea.:-)). Insa articolul e presarat cu ironii si critici fine, si mai presus de toate, te face sa razi. E un articol, al carui stil original, abordat de scriitor, m-a  relaxat.

Din nou va surprind cu o poveste emotionanta si consider ca acele articole, care reusesc sa trezeasca emotii in noi, sunt cele mai interesante. Povestile ne plac foarte mult si sunt sigura ca veti  ramane si voi  surprinsi de povestea scrisa de Mihail Musat, numita Cum ar fi ca ziua sa aiba 24 de ore? In poveste este inclus si clipul de la Cosmote, cu spiridusul, singura reclama de la TV pe care imi place s-o revad, ori de cate ori e difuzata. Pe Mihail Musat il gasiti pe musat.com.ro.

Cum e sa fii femeie? este un articol scris de denisia pe blogul sau denisia.ro. Ca tot se apropie ziua femeii, articolul asta mi-a picat direct la suflet. Mi-a atras atentia fraza ” Femeile carora nu le este frica sa fie vulnerabile pentru ca se cunosc atat de bine incat renunta la masti”. Dar va las pe voi sa cititi mai multe despre cum e sa fii femeie.

Ultimul articol interesant nu mai este o poveste, ci mai degraba o stire. Viata profesionala, doar pentru barbati. O lectie din manuale preluat de pe bugetulpersonal.ro, vorbeste despre cum copiii sunt invatati inca de pe bancile scolii (chiar si in aceste zile cand femeile cu o cariera de succes sunt tot mai numeroase), ca modelul de familie o pune pe mama in rolul de bucatareasa si ingrijire copil , casa, si arata cum tatal este mai mult absent in caminul conjugal. Conform news.yahoo.com, s-a emis o reglementare, cu privire la copiii nascuti dupa data de 1 martie. Aceasta prevede ca o luna din concediul pentru cresterea copilului sa fie repartizata tatalui, si nu doar mamei. Ma opresc din detalii si va las pe voi sa aflati mai multe, citind intregul articol.

Cam atat pentru astazi. Sper ca v-au placut si v-au fost utile aceste resurse. Iar pentru cei care aveti ceva de spus, va invit sa dezbateti prin comentarii, parerile voastre.

Vrei sa ai o cariera de succes, relatii sanatoase si o viata personala linistita?Descopera-ti vocatia!


Am inceput sa citesc tot mai multe articole despre vocatie.Pe site-uri de dezvoltare personala gasesc aproape aceleasi lucruri.Cateva doar ies din tipare si exemplifica mai concret.Cum sa-ti gasesti vocatia?Aceea care da sens vietii?

Cand afli ca ai o misiune, pare ca totul devine mai intens de trait.Pare ca incepi sa traiesti cu tot sufletul si sa faci cat mai mult din lucrurile, care-ti plac.Ma opresc.Nu vreau sa-ti spun ce sentimente te incearca atunci cand ti-ai descoperit misiunea, pana ce nu faci cunostinta cu acest lucru.Fac asta chiar daca unii te-ar sfatui sa privesti clar la destinatia ta.Sa o vezi in culori clare, sa vezi exact ce simti in momentele in care ti-ai atins obiectivul.

Am incercat si eu asta.Sa-mi vad obiectivele indeplinite.Cu toate ca sunt o persoana, care obisnuieste sa se uite foarte mult in viitor, n-a mers.N-am putut sa vad exact ce se petrecea, in momentele in care mi-as fi atins obiectivul, si nu am fost capabila sa simt nici o emotie, fie ea buna sau rea.

Haide, mai intai sa stabilim, care este rolul vocatiei in viata ta.Pentru ca multi sunt cei care gandesc: Bun.Vocatie, vocatie, aud de ea peste tot.Exista dar cu ce ma ajuta asta in viata mea?Eu trebuie sa imi intretin familia, sa fiu un tata/o mama buna si un sot/o sotie plin(a) de dragoste.Ca spun altii ca vocatia da sens vietii, astea sunt chestii filozofice care nu ma ajuta cu nimic.

Sa ne descoperim vocatia, inseamna sa stim exact ce avem de facut.E ca atunci cand ti se da o sarcina noua si  clara la job, care trebuie dusa pana la capat, in ciuda faptului ca nu ai mai facut niciodata acel lucru.Dar te provoaca.Vrei cu tot dinadinsul sa reusesti sa o rezolvi pe toata.Vrei sa-i arati sefului ca te-ai descurcat si ca ai reusit sa treci peste obstacole.

Daca deja te-ai confruntat cu asa ceva, cred ca ai observat cat de mult a crescut increderea in tine insati, dupa aceea.Daca o sarcina minuscula, ce trebuie rezolvata pentru un sef, are puterea de a te  face sa te simti mai puternic, mai sigur, mai stabil iti dai seama cum te simti atunci cand stii ca lucrezi pentru tine si iti duci misiunea pana la capat?

Rolul vocatiei este de a ne rapi din drumul pe care am ratacit pana acum si de a ne arata calea cea corecta.Cum imi dau seama care e calea cea corecta, cand atat de multi oameni promoveaza atatea si atatea cai diferite?O simti.O simti pentru ca vocatia are rolul de a te conecta cu tine insuti si in final cu Cel superior tie.Cand esti conectat la fiinta ta profunda, totul se schimba.

Drumurile urmate de ceilalti, pe care te-au indrumat sa mergi de atatea ori, devin  insignifiante pe langa drumurile descoperite de tine.Asadar, rolul vocatiei este de a clarifica cine esti si ce ai de facut aici, in aceasta viata trecatoare.Pe langa asta are rolul de a-ti creste increderea in tine si astfel sa dezvolti relatii mai bune cu ceilalti.Te ajuta sa ai o viata sociala mai buna, o viata profesionala de succes, si o viata personala linistita.

Intr-un viitor articol am sa aduc in lumina si cativa pasi, care te ajuta sa te apropii mai mult de vocatia ta.Dar acestia nu te vor ajuta, in aceeasi masura in care o poti face tu.Numai de tine depinde sa iti descoperi vocatia si numai de tine depinde  sa descoperi si cum sa faci asta.Singur ai sa descoperi pentru ca fiecare are drumul sau.Cand altcineva intervine, atunci inseamna ca ti-a schimbat directia.Deja ai ales drumul altcuiva.Dar acei pasi nu te vor indruma spre actiuni concrete „ce sa faci”.Stiu ca tu cauti asta.Dar te dezamagesc din nou.Acei pasi te vor ajuta sa iti pui intrebarile potrivite, iar atunci cand vor veni si raspunsurile, vei constientiza mai multe decat stii acum.Pentru ca ai nevoie mai intai sa-ti extinzi constiinta, ca mai apoi sa intelegi ce scop ai de indeplinit.Intrebarile potrivite te conduc spre succes.

Psihologic vorbind, oamenii care au incredere in ei se privesc altfel.Prin urmare si altii ii privesc altfel, iar viata la randul ei ii priveste altfel.Sa stii cine esti si ce ai de facut aici, consider ca este elementul fundamental, care te ajuta in cresterea ta personala si spirituala.

Misiunea mea este de a iubi oamenii, atat fiintele umane, care sunt constiente ca mai au si suflet nu doar creier, cat si robotei ce traiesc superficial.Iubesc viata, iubesc fiecare fiinta creata de D-zeu, asa cum a lasat-o El si nu asupra careia a intervenit omul.Iubesc si roboteii pentru ca nici ei saracii nu-si dau seama ca sunt de fapt niste roboti.Sa ii ajut sa constientizeze ca sunt mult mai mult de atat, face parte din vocatia mea.Mi-am asumat asta si am sa fac tot posibilul sa o duc pana la capat.

Traieste cu sufletul, nu cu mintea.Pentru ca va veni un moment cand vei scapa si de aceasta.Cand vei invata sa traiesti cu sufletul, atunci ti se va revela si misiunea ta pe pamant.

Alte cinci povesti pe care ai nevoie sa le citesti

17 februarie 2012 Un comentariu

Cum astazi e vineri si obisnuiesc sa recomand cele mai bune articole ale saptamanii, din grila mea de bloguri, mai jos am sintetizat cinci povesti, care pe mine m-au zguduit.Acesti oameni scriu cu pasiune, astfel incat cuvintele lor ajung in profunzimea celui mai rece suflet.De aceea am ales sa le mentionez numele intr-un alt articol al meu.

Deoarece nu suntem singuri in aceasta lume, e bine sa ne mai uitam din cand in cand in jurul nostru, si vom observa ca sunt oameni la fel de buni sau mai buni decat noi.Raman la parerea ca cele mai semnificative lectii, sunt cele pe care ni le predam noi insine, dar asta nu inseamna ca mereu le vom sti pe toate.

Prin urmare obisnuita sa rasfoiesc si prin alte bloguri, care au ceva de spus, am realizat o lista plina de invataminte.Spre deosebire de cele de data trecuta, care aveau tendinta de a te emotiona, acestea sunt povesti mai practice.Au un continut bine structurat si se adreseaza scurt si la obiect nevoilor tale.Mai exact iti spun ce abilitati poti imprumuta de la oamenii de succes, abilitati pe care le dezvolti ulterior cu scopul de a-ti imbunatati viata.

Daca vrei sa te dezvolti profesional, personal, spiritual si relational, iti recomand sa citesti aceste articole cu mult interes.Lectura placuta!

Incep cu o poezie numita Omul din oglinda, pe care am gasit-o pe blogul lui Adrian Iacob, tizul meu.Este o poezie care pe mine a reusit sa ma miste, mai ales ca am citit-o intr-un moment in care aproape uitasem de mine, complet.Din nou.Ce am invatat din aceasta poezie?Atunci cand cei din jur privesc la tine ca la un rege, cand esti laudat si confirmat peste masura, opreste-te si citeste aceasta poezie.Cine esti tu cel din oglinda?Daca zgomotele celor din jur, fie ele bune sau rele acopera glasul inimii tale, aminteste-ti ca parerea ta este peste a celorlalti.Pentru ca oamenii… vor avea grija sa-si ia inapoi insutit ceea ce ti-au dat.🙂

Un alt articol care a reusit sa aprinda intrebari si raspunsuri in inima mea a fost al Andreei Papp.Se numeste De ce nu obtinem fericirea pe care o meritam din relatia de iubire.Este un articol care vrea sa rezolve multe dintre problemele relatiei de cuplu.Ce face acesta?Te apropie de tine, de esenta sufletului tau.Te ajuta sa te cunosti mai bine, sa te intelegi mai bine, sa plangi alaturi de tine, sa te bucuri tu cu tine.Cand vei reusi sa faci asta, vei fi capabil sa ai o relatie fericita.

Sfarsitul este o poveste fictiva dar cu o morala.Este scrisa de Marian Sabo pe site-ul online.avantajlastart.net.Aceasta poveste ne arata cum a evoluat omul si totodata cum a involuat.Cel putin asta am desprins eu de-acolo.In zilele noastre, tot mai multi dintre noi, credem ca suntem Stapanii Universului, ai naturii, ai animalelor, ai statelor, ai banilor.Avem impresia ca nimeni nu mai e ca noi si ca putem fi oricine vrem sa fim.

De fapt, aceasta povestioara ma face sa inteleg ca atunci cand ne credem mai sus, mai frumosi, mai intelepti, mai superiori, atunci ne-am blocat intr-o minte incuiata, de unde lacatul e tot mai greu sa-l spargem.De fapt cei care se cred Stapani ai Universului, nici macar nu stiu ca Mintea lor i-a preschimbat in Sclavi.

Therealman.ro un site ce se adreseaza barbatilor a postat un articol  in care descrie cele mai bune 10 filme pentru barbati, instrumente ce ii ajuta in dezvoltarea personalitatii lor.Chiar daca este un site exclusiv dedicat barbatilor, acest articol mi-a starnit interesul de a mai afla cateva lucruri despre ceea ce se afla in mintea acestora.E esential sa stiu asta, deoarece toti urmarim sa intelegem si sa intretinem relatii cat mai calitative cu sexul opus.

Daniel Zarnescu m-a impresionat cu un articol, care ofera solutii la cele mai multe dintre problemele cu care noi obisnuim sa ne confruntam adesea.Ce afacere sa incep? Nu intamplator l-am lasat la urma.El vorbeste din propria sa experienta de viata.S-a aflat ca si noi pe treapta de jos, si-a adresat acelasi set de intrebari, a citit biografiile altora, pe care a decis sa ii si urmeze si a ajuns la stadiul de independenta financiara.Tu pe cine lasi sa-ti dea sfaturi despre bani?Pe cel care e bogat doar in sfaturi sau pe cel care are si succes in domeniul despre care vorbeste?Pe Daniel, il gasiti frecvent pe site-ul construimimperii.ro.

Si am sa inchei acest articol cu un citat, care mie imi place foarte mult:

Guest Post: Oamenii apreciaza ceva, cand nu mai au…articol scris de Horea Badau

15 februarie 2012 2 comentarii

Pe Horea Badau am avut placerea sa il cunosc din intamplare.Ca de altfel si in viata lucrurile se petrec „intamplator”.Aveam o intalnire importanta si ajunsesem mult prea devreme, ca sa pot intra.M-am gandit ce sa fac?Mi-am zis ca trebuie sa merg intr-un loc calduros, pentru ca afara era foarte frig.

Si unde m-au oprit gandurile, iar in scurt timp si picioarele?Intr-o librarie, rasfoind mai multe carti de psihologie.Cautam o carte interesanta si culmea este ca am dat de una, de care aveam nevoie.Am luat-o, am inceput sa o citesc si am apreciat faptul ca autorul roaga cititorii sa ii adreseze intrebari.Cu alte cuvinte, pe langa munca ce a depus-o la crearea primului manual in Social Media, doreste sa si interactioneze cu cititorii sai.

Din asta a iesit un sir de lucruri frumoase.Am facut intocmai ca la carte, i-am adresat intrebarile ce imi invadasera mintea si am aflat de Grupul Bloggerilor.M-am inscris, am participat la concursuri si am pornit o dezbatere.Despre dezbatere v-am vorbit intr-un post anterior.De asemenea v-am spus ca urmeaza si un articol scris de Horea Badau, in cadrul dezbaterii.Un articol ce mie mi s-a parut ca ne ofera multe.Incat am decis sa nu fie uitat.

Va invit sa patrundeti mai mult in sufletul vostru si constiinta, luandu-va cateva minute pentru a vedea ce are de zis acest om,specialist in Social Media.Daca vreti sa aflati mai multe despre el va recomand site-ul lui horeabadau.ro, iar daca vreti sa evoluati in retelele sociale, cartea Tehnici de comunicare in Social Media, e mai mult decat potrivita.

Eu cred ca exista doua paradoxuri: existenta noastra de zi cu zi este marcata de teama de moarte (de aceea s-a „inventat” viata de apoi), iar pe de alta parte, traim fiecare zi, ca si cum sfarsitul vietii este undeva departe – nu trebuie deocamdata sa ne facem griji si nici sa rezolvam probleme extrem de importante, pentru ca „avem timp”.

Cred ca cei care incearca sa se lase de fumat sunt, mai ales, adeptii ultimului paradox. De aici si expresia „Traieste ca si cum ar fi ultima zi din viata ta”, care inseamna de fapt o reprioritizare a actiunilor noastre. De asemenea, cred ca multi dintre noi construim o naratiune despre cum va arata sfarsitul. Asa cum doi indragostiti viseaza ca se vor saruta la un apus (sau rasarit de soare) pe malul marii. Cum va arata sfarsitul? Va fi o batalie grea? Un sfarsit lin? Se va intampla pe Luna, adica foarte tarziu, cand se va dezvolta tehnologia sau se va intampla subit, sub forma unui obiect greu de fier aruncat de un inconstient de la balconul blocului (asta mi s-a intamplat mie, m-a ratat cu cativa centimetri).

Naratiunea pe care o construim despre sfarsit ne arata de fapt imaginea despre noi-insine: Roxi spunea ca va lupta pana la ultima picatura de energie. etc. Naratiunea noastra despre final, nu are nicio legatura cu finalul insusi, care poate fi umilitor, intr-o balta de dejectii sau plin de speranta, pana in ultima clipa, cum au sfarsit cei din casele acoperite cu zapada.

Aici, cred ca Discovery teatralizeaza foarte mult (in paranteza fie spus, mie mi se pare ca Discovery tabloidizeaza din ce in ce mai mult). Cred ca alege si cosmetizeaza povestile pe care le relateaza. Oamenii nu se uita la povesti triste, care se termina trist. Oamenii se uita la povesti triste, care se termina bine, ca sa extraga optimismul din final, pentru viata de fiecare zi. Mai este un revers al medaliei: oamenii se uita la filme horror, iar apoi se intorc in viata de fiecare zi optimizati: „eu nu sunt urmarit de niciun monstru, deci o duc bine”. Asadar, ceea ce se prezinta pe Discovery nu este realitate, ci o versiune a realitatii care sa ne placa.

Ce gandeste cu adevarat un om inainte sa moara? Ne putem imagina, dar nu putem nici macar aproxima. Psihologic vorbind, oamenii apreciaza cu adevarat ceva, atunci cand nu mai au. Deci la finalul vietii, atunci cand ti s-a luat posibilitatea sa traiesti in continuare, probabil acesta este principalul regret: ca nu mai poti sa traiesti. Si ca nu mai poti sa faci o multime de lucruri pe care ti le-ai propus, asa cum am scris la inceput, dar nu le-ai infaptuit, pentru ca te-ai gandit mereu ca mai ai timp. Acum nu mai ai timp si probabil acesta este principalul regret. Regreti ca nu mai poti face ceea ce ti-ai dorit. Si pentru ca ceea ce ai infaptuit in principal a avut legatura cu devenirea intru fiinta (cum spune Noica), adica ai fost preocupat de propasirea materiala, acum incepi sa regreti devenirea intru devenire (aici e un film fain cu cei doi bolnavi de cancer care fac o lista cu lucruri situate la devenirea intru devenire – Jack Nicholson, fantastic, ca de obicei).

Si ca sa inchei intr-o nota mai putin filosofica: poti sa mori dracuind, poti sa mori cu gandul la o mancare, poti sa mori fara sa te gandesti la nimic, pentru ca nu-ti dai seama ca mori. Poti sa mori fara sa-ti amintesti ce ai facut in ultimele doua luni, pentru ca, o data cu inaintarea in varsta, scade memoria de scurta durata. Iti amintesti mai clar ce ai facut in tinerete, decat acum 6 luni. Moartea poate fi prozaica. Sa mori fara „sa fii la inaltimea momentului”. Sa mori tremurand de frica sau implorand indurare pentru inca o zi. Dar moartea este un subiect literar-filosofic, pentru ca inca nu o intelegem si nu o acceptam. Poti sa mori cu adevarat imediat ce ai invatat sa traiesti, pentru ca viata inseamna moarte, asa cum poti sa incepi sa traiesti dupa ce ai murit (recunoasterea post-mortem). Cred ca stii cu adevarat ce gandesti inainte de moarte, dimineata, cand te trezesti. Atunci stii ce vei face intr-o noua zi. Pana la moarte.

Categorii:Uncategorized

Reactiile oamenilor in fata mortii – Ce cred bloggerii despre asta?


Si cum oamenii sunt diferiti, reactiile difera.Cel putin de asta m-au convins mai multi bloggeri, care si-au postat comentariile care mai de care mai interesante, la dezbaterea deschisa de mine, pe o pagina de facebook.

Dezbaterea s-a numit I shouldn’t be alive dupa emisiunea de pe Discovery, in care se prezinta povesti diferite ale oamenilor ce s-au aflat la un pas de moarte.Oameni care au fost fortati de imprejurari (avionul s-a prabusit in mijlocul marii, oameni ce au ramas blocati inntr-un canion de stanci, etc.) si care au trebuit sa lupte din rasputeri, sa-si depaseasca limitele pentru a supravietui.

Intrebarea principala ce a dominat dezbaterea a fost Cum au reactionat acei oameni in fata mortii?

Ideea pentru a initia o dezbatere a fost data de Horea Badau, autorul cartii Tehnici de comunicare in Social Media si al site-ului horeabadau.ro, ceea ce face sa-si merite mentionat numele, in acest articol.Aceasta idee a fost dezbatuta mai intens si mai interesant decat ma puteam astepta eu.Cum spuneam si in celelalte articole ale mele, viata e plina de surprize.:-)

Primul care a deschis dezbaterea a fost Stefan Stratulat (despreconta.com), care a sustinut ca omul se simte plin de regrete in fata mortii datorita unor ramasite inconstiente dobandite de la stramosii lui in propria-i minte.El ne spune ca omul, ca si cel din antichitate, este social organizat in triburi, iar in fiecare trib exista si o persoana alfa.Persoana alfa este cea care detine cele mai multe bunuri si este recunoscuta de cei mai multi oameni, ca fiind cea mai puternica.La sfarsitul vietii, Stefan sustine ca omul constientizeaza prea putina valoare ce o au lucrurile materiale si regreta ca nu a pus mai mult pret pe lucrurile spirituale, cele care il vor insoti si dupa moarte.De aceea lupta cu toate fortele sa se salveze pentru a mai corecta ceva.Pentru a-si reinventa calatoria vietii.

Annitu Ann de la annitu.ro vine cu o parere la fel de interesanta, in care spune ca omul, inaintea mortii sale, nu se gandeste decat la faptele bune si la cei pe care ii iubeste, lucruri intangibile ce trebuie sa le lase in urma.Si am observat ca aceasta parere a fost sustinuta de cei mai multi bloggeri, pe parcursul dezbaterii.

Horea Mihai Badau m-a surprins cu un comentariu inedit, destul de lung dar care ti-a mentinut atentia asupra fiecarui cuvant ce l-a scris.Veti vedea intregul lui comentariu intr-un viitor articol publicat la sectiunea guestpost.

Laurentiu Iancu ce detine site-ul ochiuratiunii.ro, un alt blogger ce si-a facut aparitia in discutie si care a fost destul de activ pe tot parcursul desfasurarii ei, lucru ce iarasi m-a impresionat si m-a determinat sa urmaresc discutia cu si mai mare interes.El a punctat faptul ca oamenii nu recunosc si admira doar pe cei care detin lucruri materiale, ci si pe cei care le ofera ajutor dezinteresat, prin insasi faptele lor bune.Un exemplu frumos pe care l-a dat a fost Raed Arafat.Mai mult, nu doar ca il recunosc si admira, ci s-a dovedit ca lumea este in stare sa lupte pentru el, in cazul in care cineva doreste sa-i faca rau.

De asemenea, el ne relateaza o poveste plina de actiune si totodata sensibila.Este vorba despre un moment al vietii sale in care se afla intr-un avion ce tremura…si cand simteam, cum cade avionul cu mine, m-am gandit la cum sa imi tin copilul de mana, sa imi linistesc copilul ca e bine, ca ne dam in mountain-rousse.

Cred ca este omul, care era cel mai in masura sa vorbeasca despre cum reactioneaza cineva in fata mortii.El a gustat din experienta asta, iar in opinia mea a fost un erou, prin lipsa de egoism de care a dat dovada.

Pentru Maria Madalina Chila, autoarea blogului simplusiusor.wordpress.com, cele mai importante lucruri la care s-ar gandi inaintea mortii ei, ar fi o casa construita de ea si un copac plantat.Atat.Daca a realizat aceste doua lucruri, ea s-ar simti implinita.Ea ne spune ca familia, copiii sunt lucruri relative si ca oamenii sunt individuali; nu ar trebui sa fie litera de lege aceste lucruri, pe care cei mai multi dintre noi punem pret.Apreciem simplitatea ei si modestia, in egala masura.

Daniel Alexandrescu cu un blog ce mie imi place foarte mult alexandrescudaniel.wordpress.com a fixat o intriga ce a facut ca discutia sa-si continue calatoria pe calea cu pareri diferite.El sustine ideea ca omul, inaintea mortii sale, simte o pace absoluta, o eliberare.Daniel a venit cu un exemplu dintr-un film si am sa citez exact cuvintele lui, care sunt mult mai interesante decat interpretate.Stii de ce le e teama oamenilor cand sunt pe marginea unei prapastii?Nu pentru ca vor cadea, nu pentru ca si-ar putea sfarama capul de pietrele muntelui sau ca ar muri imediat ce ar cadea; le e teama ca ar fi tentati sa sara!…Omul se poate zbate neincetat pentru  a mai trage in piept inca o gura de aer, dar chiar in clipa in care realizeaza ca nu ii mai e posibil, renunta.Vrea nu vrea, pacea e cea care pune stapanire pe el…indiferent de cat de multe ai facut pe lume si cat  de multe ai realizat, la sfarsit tot ai regrete; nu ai regretul ca ti-ai implinit visele?Nu-i nimic.Ai regretul ca mori!…

Roxi Lazar (roxilazar.wordpress.com) ne spune: corpul uman devine un instrument incredibil in astfel de situatii si nu stii niciodata prin ce modalitati poi scapa.

Fire curajoasa, puternica, care ar lupta pana in ultima clipa sa supravietuiasca (cel putin asa mi-a dat impresia) sustine ca si daca s-ar sfarsi de moarte naturala, nu i-ar parea rau, ci ar muri cu zambetul pe buze, pentru ca stie ca si asta trebuia sa se intample.

La fel de mult mi-au placut si opiniile Cristinei Bahna (cris-mary.com), cand a abordat acest subiect.Reactia ei in fata mortii e total opusa de cea a lui Roxi.Ba chiar ne povesteste ca si ea a avut o astfel de experienta.Care au fost gandurile ei in fata inevitabilului?

Apoi am deschis agenda si am scris cateva ganduri legate de ce simt in acel moment si m-am gandit ca daca e sa ma prapadesc, nu-mi pare rau pentru nimic, poate doar pentru suferinta celor care m-au iubit…dar de mine nu-mi pare rau…Nu m-am gandit o clipa la supravietuire ci am zambit gandindu-ma la lucruri frumoase.

Pornisem aceasta dezbatere cu raspunsul deja fixat in minte, la intrebarea ce a deschis-o.Raspunsul fusese fixat de cei de la Discovery.Dar oamenii astia m-au invatat ca viata bate filmul.Mi-am dat seama ca povestile adevarate, spuse de oameni reprezinta adevarul si raspunsul la multe intrebari, pe care noi uneori ( atunci cand ne place sa filozofam) ni le punem despre viata,  si despre moarte.

Credeam ca toti au aceeasi reactie in fata mortii, ca lupta sa supravietuiasca si ca totul se sfarseste cu bine.Dar ei m-au invatat ca nu e chiar asa si ca oamenii sunt diferiti.Reflectati la ceea ce au scris dragii mei, pentru ca aveti ce invata de la ei!

Si bineinteles, subiectul ramane deschis.Puteti dezbate si voi, mai jos, prin comentarii.Traiti viata din plin, in stilul vostru si lasati-va inspirati de povestile ce abunda printre oameni, pentru ca acolo este adevarul cautat.

5 articole ce m-au impresionat in aceasta saptamana – 5 povesti rememorabile


In urma cu cateva seri, am avut oportunitatea de a ma inscrie pe site-ul lui Blogatu, la concursul de promovare al celor mai interesante bloguri, o idee, despre care trebuie sa recunosc, mi s-a parut geniala.

Cum blogul meu este nisat pe dezvoltarea personala, iar eu detin cele mai multe si mai valoroase cunostinte in acest domeniu, am ales sa va fac o lista cu cele mai interesante articole, in acest camp al dezvoltarii personale.Articole pline de substanta, pe care eu le-am considerat adevarati combustibili, ce ne reincarca bateriile, atunci cand totul in jurul nostru a devenit prea negativ, prea plictisitor, prea monoton si obisnuit.

Dupa ce veti citi lista de mai jos, o sa vreti sa fiti niste campioni, in toate domeniile vietii voastre, asa ca…Lectura placuta!

Pe Mayhem.ro exista un articol, numit Cum sa lasi o mostenire chiar daca ai 20 ani, ai 2 lei in buzunar si n-ai copii, care pe mine m-a impresionat foarte mult.De ce?Pentru ca autorul Iulian Novac, a adaugat pe langa cuvintele creative si pline de forta, doua clipuri inovative, ce nu ai ocazia sa vezi prea des pe bloguri de dezvoltare personala.Pe langa faptul ca aceste clipuri sunt inspirationale si originale, mi-a placut articolul plin de umor, ce a reusit sa iasa din tiparul articolelor cu care ne-au obisnuit bloggerii motivationali.Ce-i drept ai ceva de citit, dar merita.Mai ales ca te poti relaxa, vizualizand cele doua clipuri.

Adrian Soare, pe succesdublu.ro, scrie in Omul care a invatat sa schieze fara picioare, o poveste cruciala, dar in acelasi timp rememorabila.Povestea lui Josh Dueck’s, schiorul care a ramas paralizat si cu toate astea, a continuat sa schieze fara picioare.Nu ai cum sa nu-ti dea lacrimile.Daca viata vi se pare prea grea, urata, mediocra, voua oameni ce aveti doua maini, doua picioare, ce le aveti pe toate, va recomand sa cititi acest articol, pentru a vedea o altfel de poveste.Acest gen de povesti mi-as dori sa-l vad mai des pe la TV.

Daca aveti nevoie de un moment de liniste, de pace, in care sa va retrageti din lumea gandurilor obsesive („Trebuie sa gatesc.Trebuie sa-mi pregatesc hainele pentru job.Trebuie sa merg sa-mi platesc facturile.”), intr-o lume a gandurilor interioare, a esentei voastre, a unei linisti absolute, va recomand sa cititi  Insula sufletului – calea spre fericire si pace launtrica de Cristina Miculete.Pe mine m-a ajutat sa nu-mi mai pun atatea intrebari, ce declansau un mare zgomot in mintea mea si sa ma linistesc, acceptand ca totul se intampla cu un scop, la momentul potrivit.

Baxul de dulciuri este o filozofie frumos impachetata, in ceea ce ne place noua mai mult, dulciurile.Am gasit acest articol pe aimee.ro, ca de obicei,un site ce il aseman cu o cutie de cadouri, aparent mica, dar care cand o deschizi, e plina cu bunatati.Articolul  vorbeste despre tendinta oamenilor de a nu-si asuma responsabilitati si de a arunca vina de ceea ce li se intampla, in bratele celor care ii inconjoara.  Astfel de subiecte le gasesti peste tot, dar stilul simplu si in acelasi timp atat de diferit, care iti intra in cele mai adanci cotloane ale sufletului, face ca acest articol, sa aiba ceva special, unic.Merita citit.

In articolul Am reanalizat un pic idealismul , Andrei Rosca spune o poveste foarte scurta, dar care cuprinde un mesaj deosebit de important.Sunt cuvinte pe care si noi am simtit sa le spunem candva, oamenilor ce au incercat sa ne impuna propria lor viziune, sa ne amuteasca vocea noastra si sa amplifice volumul vocii lor.Se pare ca el, doar prin cateva cuvinte, a reusit sa transmita exact ce simtea.De aici reiese ca acest articol merita sa fie citit de cat mai multi oameni, pentru a-si da seama ca uneori, cuvinte putine pot fi pline de sens si pot face diferenta in viata lor.

Si cum astazi a fost ziua povestilor, evident ca voi incheia acest articol cu o ultima poveste plina de sens  si de substanta.In articolul Povestea celor doi lupi de pe schimbarepozitiva.ro, este vorba despre un batran care doreste sa-l invete pe nepotul sau, ce inseamna viata.Cum altfel, decat printr-o poveste?Daca sunteti nerabdatori sa aflati despre ce poveste este vorba, cititi acest articol relativ scurt dar inzestrat cu intelepciune.

Si daca v-au placut povestile de mai sus, am sa va rog sa le dati mai departe, pe facebook, twitter, unde vreti voi pentru a afla si altii de ele!

Sa evoluam impreuna!

Priveste-ti teama!Da-o in bara cat poti tu de tare!


  Sa fim vulnerabili…Oare la ce ne duce cu gandul acest cuvant?Pe mine ma duce la toate momentele de slabiciune, pe care le-am avut de-a lungul vietii.Flash-uri de amintiri se deruleaza ca un filmulet in mintea mea.Daca ma privesc acum, din prezent in trecut, ma vad in aceste filmulete, tot pe mine, puternica, increzatoare, care lupta sa-si rezolve niste probleme.Daca privesc de-aici in urma, vad ca si in momentele, in care eu atunci consideram ca sunt slaba, luptam sa supravietuiesc.

Iar acele momente, aveau rostul lor.Unul dintre sensuri, era ca acele momente sa lucreze la personalitatea mea si sa o formeze pe cea de astazi.Rolul suferintei,al  momentelor de slabiciune, din viata noastra, sentimentului de a pierde controlul este de a lucra la evolutia noastra, la dezvoltarea personalitatii.Asculta un om cu o bogata experienta de viata.Iti va povesti el numai momente frumoase, prin care a fost nevoit sa treaca?

Cu toate astea de ce noi respingem acele momente , cand apar in calea noastra?De ce nu le acceptam?De ce credem ca ele au rolul de a ne zdruncina noua realitatea, de a strica tot sistemul de credinte, asupra caruia am muncit din greu.Am muncit foarte mult sa il construim.Oare pentru ca ne place sa credem ca suntem atotputernici, singurii care pot controla totul, singurii care guvernam Universul si nimic nu ne poate da viata peste cap?

Preferam sa credem ca numai noi avem puterea de a da viata peste cap  a noastra si a altora, iar cand un moment dureros isi face aparitia in viata noastra, oricat l-am evita noi, ne sapa in interior al naibii de tare, corect?Parca ne-ar arde sufletul.Din ce incercam sa activam un „antivirus”  ( asa imi place sa-l numesc, acest scut de aparare impotriva suferintei), parca virusii se instaleaza si mai multi.

O ploaie de ganduri, de confuzii, conflicte, sentimente de vinovatie, justificari, critica de sine, denigrare, plangere de mila ne invadeaza sufletul.”De ce mi se intampla asta?Sigur ceva nu am facut bine.Nu trebuia sa fiu asa slab.Nu ma accept sa fiu slab.”Cu astfel de ganduri mai stii cine esti?Cred ca nu.

Daca ai creat o imagine ideala cu tine puternic, ce aproape nimic nu te doboara, ce totul are rezolvare in viata ta al carui stapan absolut esti, iar tu inabusi partea slaba din tine ce vrea sa iasa la suprafata, activand antivirusul puterii, cred ca te-ai pierdut pe tine de dragul acelei imagini.

Tin sa-ti spun dragul meu, ca in noi exista doua parti: cea puternica si cea slaba.Ambele sunt fete ale aceleiasi monede.O moneda, daca folosesti o singura fata, iar pe cealalta o desprinzi, nu mai are valoare.Tot asa si cu tine.De dragul de a fi mereu puternic, te negi, te desprinzi de tine, iar in felul asta, pe langa faptul ca ti-ai creat o adevarata iluzie despre tine, ai devenit mai slab.

Negand slabiciunile noastre, nu devenim mai puternici.Un om puternic este acela care e constient ca uneori, viata o mai ia la vale, si ca trebuie sa se accepte si in momentele, in care se afla in cadere.Mai ales atunci.Pentru ca stie ca este om, mai presus de toate.O fiinta umana ce are si emotii, nu este robot.Nu-si permite ca tehnologia de astazi sa-l schimbe.

Stie ca pe cat de slab poate fi astazi, pe atat de puternic, intelept, matur, va fii pe viitor.Stie ca toti oamenii o mai iau la vale, si accepta ca si lui i se poate intampla acest lucru.Cand isi revine, se simte mai bogat.De-asta imi place atat de mult citatul: Să traiești nu înseamnă să aștepți să treacă furtuna, ci să înveți să dansezi in ploaie !

La fel si tu dragul meu cititor, nu-ti fie teama sa o mai dai si in bara.Iar daca iti este, pentru ca esti o fiinta umana, priveste teama drept in fata.Stai acolo si vezi ce se intampla.Nu fugi de tine.Stai acolo cu tine, in jungla de ganduri, sa vezi cate poti descoperi despre tine.Teama, rezistenta isi vor face aparitia.Mintea va vrea sa te tradeze.Dar tu ai capacitatea de a simti cand ti-e frica , daca obisnuiesti sa te asculti si sa fii atent la interiorul tau.

          Cand simti ca ti-e frica de ceva, invinge teama.Cum?Privind exact acel lucru de care te temi cel mai tare, si atunci o sa vezi ca nu are nici o putere asupra ta.Decat tu ai puterea sa mai accepti unele lucruri, ganduri, credinte noi pe harta realitatii tale, pentru a-ti umple desaga cu ce-ti trebuie, pe drumul ce urmeaza a fi strabatut de tine.

           Iti doresc o calatorie frumoasa prin aventurile ce te asteapta dupa colt!

Azi e doar despre noi…

5 februarie 2012 Un comentariu

    De ce toti spun ca trebuie sa fim seriosi tot timpul, de cand atingem varsta maturitatii?Demult nu m-am mai bucurat si nu am mai vorbit tare in public, inca de cand am implinit varsta de 20 ani.Imi amintesc si acum zilele, cand ieseam de la scoala cu prietenele si radeam, eram atat de fericite, lipsite de grija, incat parea ca toata lumea se uita cu ciuda la noi, si asta pentru ca ei nu-si mai permiteau sa fie asa.Dar asta e o amintire din trecut, prea frumoasa ca sa nu o aduc in fata ta.

O alta situatie mai recenta, la care am fost prezenta, era zugravita in metrou, unde o fata de 20 si ceva de ani, care a pasit in metrou si a ocupat un loc, tot drumul s-a jucat cu un urs de plus si radea, radea din suflet, fara sa-i pese ca ceilalti o priveau ciudat.Studiam si eu reactiile oamenilor, la aceasta imagine.Pe unii, limbajul non-verbal, ii dadea de gol.Felul cum se uitau la aceasta „fetita” parea ca spune „Ce nebuna e asta.Dar ma amuza.Macar s-a gasit cineva sa ma faca  si pe mine sa rad, astazi.”

Sunt sigura ca in spatele privirilor cu ochi critici, cu scepticism si dezgust, se afla o dorinta in sufletele lor, o dorinta de a mai putea  fii copii si de a se manifesta asa cum simt ei( fara reguli impuse „daca mai tipi, mergem in casa”).Ne dorim sa fim copii, toti, dar acei copii liberi, care nu facusera cunostinta cu reguli si pedepse impuse de parinti si societate.

Uneori ma surprind pe mine, atat de serioasa, de rigida, cu o foame nebuna de a controla totul, de a-mi asuma si mai multe responsabilitati…de a ma lua prea in serios.Si stiu ca si cei mai multi dintre voi, sunteti asa.

„Cum sa traiesc clipa?Mai am eu timp sa-mi aloc o zi numai pentru mine?Pentru a -mi face toate placerile si a ma face fericit?Chiar si pentru o zi?”.”Examenele bat la usa.Trebuie sa invat, sa termin facultatea, pentru a nu-mi dezamagi parintii dragi, pentru a demonstra ca sunt capabil, stapan pe situatie.”.”Serviciul e serviciu.Fara un job de unde sa iau bani, imi mai permit eu sa fac cinste prietenilor, diseara in club?Sau am uitat ca seara asta e rezervata pentru ei?” etc.Ei sunt importanti, dar TU cine esti?Stii cine esti?Cred ca daca ai fi stiut, ai fi stat mai mult cu tine decat cu ceilalti.

De ce ne luam atat de  in serios viata, cand am putea sa ne relaxam, sa fim mai flexibili?Sursa nefericirii,frustrarii, stressului, bolilor, este tocmai aceasta preocupare a noastra de a lasa lucrurile „cum trebuie„.Vreti sa va spun un secret?Niciodata nu vor fi „cum trebuie”.Credem ca totul are un rost.Acel lucru trebuie sa stea asa, noi trebuie sa ne comportam asa, iar regulile trebuie respectate.

Ai incalcat vreodata, o regula importanta?Daca da, cum te-ai simtit?Eu am incalcat multe reguli.Mai ales in liceu, cand trebuia sa purtam uniforma.:)).Niciodata nu mi-a placut sa mi se impuna ce sa fac, mai ales fara a mi se da explicatii, de ce e bine sa fac acel lucru.Am urat sa respect reguli impuse.Probabil datorita felului in care am fost educata.Dupa acelasi tipar.Iar acum, vreau sa sparg tiparul.

Sa fiu libera, rupta de regulile create de ei si pentru ei.Cand veneam la scoala, fara uniforma si-mi mai luam cate o amenda, ma simteam bine.Banii nu erau mai importanti decat mine.N-au fost niciodata.Simteam ca nu eram cu turma, nu faceam ceea ce faceau toti, nu-mi placea sa fiu supusa.Consideram ca traim intr-o societate democratica, evoluata, in care oamenilor li se explica de ce e bine pentru ei sa respecte anumite reguli.

Viata mea de la liceu, a continuat la noul job, unde am fost incatusata timp de mai multe luni.Unde m-am luat prea in serios si unde intr-o zi m-am gandit, iarasi, ca banii nu sunt mai importanti decat mine.Am decis ca e cazul sa rup lanturile si aici.Fara sa stiu ce ma asteapta.Dupa ce am renuntat la job mi-am zis „Bun.Acum sunt intr-un mare rahat, dar nu mai mare decat eram pana acum.:-)).Deci voi face ceva sa ies si din asta.”

M-am surprins a face haz de necaz, a nu lua prea in serios si personal lucrurile, pentru ca ele oricum se intampla, cu sau fara voia mea.Suntem responsabili de noi, de sanatatea noastra, iar prioritara ar trebui sa fie protectia.

Lasa lucrurile din exterior, invata toate lectiile dar acorda-ti timpul tau si pentru tine.Macar o zi, la sfarsitul saptamanii, spune-ti ca azi e despre tine si pentru tine.E ziua in care ai grija de tine, in care iti permiti sa razi cu lacrimi, iti permiti sa faci o plimbare, iti permiti sa-ti iei liber de la ganduri.

Azi ai inchis poarta gandurilor ce nu-ti dau pace, ce te streseaza, te preocupa si ai deschis poarta voiosiei, copilului din tine, lasand sa treaca numai lucrurile bune din tine.De maine o luam de la capat, mai energici, respectand reguli, luandu-ne in serios  si muncind la rezolvarea problemelor noastre.

       Dar azi e doar despre noi…