Prima pagină > Uncategorized > Fii perfect in ochii celorlalti pentru a duce o viata mizerabila!

Fii perfect in ochii celorlalti pentru a duce o viata mizerabila!

  Cand incep sa mai scriu un articol pentru voi si pentru mine, ma loveste un blocaj.Uneori , nu stiu de unde si cum sa incep.Sau despre ce sa va vorbesc.Uneori am atat de multe sa va impartasesc, incat pierd sensul cuvintelor.Astern, cuvinte, dar parca nu sunt exact acelea pe care doream sa le scriu cu tot sufletul.La sfarsitul articolelor, mi se pare ca nu am spus chiar totul, parca mai era ceva de adaugat, de sters, de corectat.Parca e „prea nu stiu cum..”, „daca as fi scris despre…poate…”, „ar fi fost mai bine sa fac asa”.

Recunoasteti aceste cuvinte, sunt sigura.Sunt cuvinte care  ruleaza si in mintea voastra, in cea mai mare parte a timpului.Ce exprima?Obsesia pentru perfectiune.

Am vrea sa fim perfecti in ochii tuturor, si din aceasta tendinta de a fi pe placul celorlalti, de a ne vedea intr-o lumina cat mai buna, uitam sa fim perfecti pentru noi insine.In ochii nostri, devenim gresiti.De ce , dragii mei?Pentru ca intotdeauna , „ceilalti”, pe care cei mai multi ii percepem foarte importanti pentru noi, vor avea ceva de modificat la personalitatea noastra.Oricat de mult am munci noi sa fim vazuti cat mai frumosi, atragatori, sufletisti, increzatori, puternici, maturi, ei vor alege sa ne atentioneze de multe defecte ce nu le pot accepta.

Pentru unii suntem „prea insensibili”, „prea aroganti”, pentru altii suntem „prea slabi sau prea timizi”.”Daca ai fi fost si tu mai indraznet”, „daca stateai cuminte in banca ta si nu erai asa razvratit, erai departe acum..aveai mai mult de castigat”.Recunoastesti aceste tipare comportamentale, asa este?Parca ne ranesc sufletul de fiecare data cand sunt rostite.Sau nu?

Mie mi s-au repetat, de-a lungul vietii, si se mai repeta inca si in prezent.Oamenii nu vor tacea niciodata.A fost o vreme, cand am si ascultat de aceste replici.”Poate ca ar fi mai bine sa fiu mai…cum zice X..poate are dreptate.Poate sunt prea..”.Asa a inceput dialogul interior ce ma ucidea pe dinauntru.Corectam intocmai cum mi se spunea, pentru a fi acceptata, si credeam ca gata, sunt perfecta acum.Sunt ca ei.O sa radieze lumea in jurul meu.:-)).

Pana cand venea altul si exact ce corectasem mai devreme, urma sa fie distrus de el.Urma sa sparga oglinda ce altii mi-au confectionat-o cu atata meticulozitate si sa imi ofere alta noua.”De ce esti asa?Stii ca e gresit?Nu vezi ca toata lumea se comporta altfel?Tu de ce ai atitudinea asta?Ai sa pierzi mult in viata cu o astfel de atitudine.”Parca doare si mai tare cand ti se mai spune ca ai mult de pierdut, nu?Frumoasa tehnica de manipulare.

Si functiona.Treceam de la o oglinda la alta fara a sti cine este Iuliana?Care este adevarata Iuliana?Vocea mea era mult prea plapanda in comparatie cu vocile lor.Vai de cei sensibili, carora le pasa si chiar cred in ce le spun cei din jur, ca se vor rataci.

Si ca sa descriu mai bine acest lucru, am sa dau un exemplu din viata cotidiana.Intr-o zi, trebuia sa ajung la un interviu in Bucuresti, si cum locul nu mi-era familiar, Bucuresti fiind un oras foarte mare, m-am lasat ghidata de oamenii de pe strada.Mi-am pus increderea in ei.Proasta decizie, am zis ca am luat, dupa ce cu greu am gasit destinatia.Unii ma indrumau intr-o parte, altii imi spuneau ca nu stiu sa ma indrume, alta categorie ca este in cealalta parte, pana am ajuns la capatul opus al bulevardului unde se afla biroul ce ma astepta sa sustin interviul.Si mai aveam doar 15 minute pentru a ma intoarce si a gasi in cele din urma destinatia.

Va dati seama ce s-ar intampla daca ajungem la capatul bulevardului vietii, ghidati de altii si ne trezim ca am calatorit degeaba?Ca n-am avut calatoria, pe care noi ne-o doream si n-am gustat din destinatia la care noi am visat?Asta e destul de periculos..pentru noi..pentru sufletele noastre.

Asa ca, ce este mai important?Setea de perfectiune, de a fi acceptati de ceilalti sau viata noastra?Eu dupa atatea si atatea sfaturi despre „cum ar trebui sa fiu” si despre „cum nu”, am ales sa fiu perfecta pentru mine, asa cu toate slabiciunile mele.Am ales sa sparg oglinzile lor si am inceput sa muncesc la propria mea oglinda.”Cu ma ma vad eu?” sunt intrebari  formulate, acum, in dialogul meu interior.Acestea inlocuiesc acele intrebari „Cum ma vad ceilalti?Cum ar trebui sa fiu?”.

De ce am ajuns la concluzia ca este mai important felul cum ne vedem noi decat cum suntem priviti de altii?Pentru ca fiecare om, cu care vom intra in contact, pe parcursul vietii noastre, isi va aduce contributia asupra  personalitatii noastre.Va insamanta un principiu de viata in noi, altul va  insera o credinta( rupta din situatiile pe care el le-a atras si care nu are treaba cu viata noastra), iar altul un tipar de gandire.Imaginati-va ce se intampla daca lasam convingerile oamenilor sa ne invadeze sufletul..Iese o personalitate haotica, plina de paradoxuri, de contraziceri, de confuzie.Pentru ca cei mai multi dintre oameni sunt haotici, datorita mediului in care traiesc si de care se lasa guvernati.

Daca il pui pe un om sa stea langa un altul plin de entuziasm, de buna- dispozitie, optimism, timp de o saptamana, va alege sa adopte si el un astfel de comportament.Inconstient.Pana cand?Pana cand intalneste un alt om lipsit de vlaga, blocat in mintea lui dramatica, unde totul ii pare o tragedie, iar el trebuie sa-si joace piesa imbracat intr-un rol, in care trebuie sa moara la fiecare secunda.Ce face omul nostru, plasat langa acesta?Sparge realitatea entuziasta a celuilalt si o adopta pe a celui din urma.Asa se intampla cu cel care nu stie cine este si care a fost invatat sa priveasca la cei din jurul sau.Ce fac ei sa faca si el.

Inca mai sunt ramasite din oglinzile pe care ceilalti le-au confectionat in sufletul meu.Inca mai sunt…Dar muncesc zi de zi sa matur tot ce s-a adunat, pe parcursul acestor ani (in care nu am avut maturitatea sa aleg eu ce e bine pentru mine) si sa-mi transform viata intr-o adevarata capodopera.O viata asa cum vreau eu.In stilul meu.

Nu vreau o vila, nici o masina, nici tiparul „un sot, doi copii si doua slujbe mai mult decat decente”, ci o viata plina de mister, in care nu stiu ce-mi aduce ziua de maine, plina de provocari, de instabilitate, nesiguranta, necunoscut si temeri, care asteapta sa fie infruntate.Asa cum trebuia sa accept demult.

Da.Viata e plina de experiente traumatice, suferinta, temeri, uneori neintelegere dar e plina si de iubire, bunatate, abundenta, experiente pozitive.Tocmai asta o face atat de frumoasa.Dupa ce ai mancat o luna numai legume, parca mai gustoasa e carnea la cuptor, nu-i asa?:-)).

Asa ca vom continua sa muncim dragii mei, sa ne creem viata si oglinda despre noi, asa cum ne dorim.Vom munci impreuna sa scoatem ramasitele ce ne-au fost impregnate in suflet si sa lasam un loc curat, unde se pot adaposti acceptarea, iubirea si frumusetea autentica.

Anunțuri
  1. 11 Martie 2012 la 21:12

    Ma bucur ca ti-a fost de ajutor acest articol Tatiana. Ne-ai facut curiosi,cu privire la ce intrebari ti-a raspuns acest articol, iar daca doresti, poti impartasi cu noi, ceea ce ai constientizat tu.

  2. tatis
    11 Martie 2012 la 18:04

    Wow ! Dupa ce am citit asta mi-am dat seama de multe chestii pe care inainte nu le stiam !Ai dreptate 200% !

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: