Prima pagină > Uncategorized > Guest Post: Oamenii apreciaza ceva, cand nu mai au…articol scris de Horea Badau

Guest Post: Oamenii apreciaza ceva, cand nu mai au…articol scris de Horea Badau

Pe Horea Badau am avut placerea sa il cunosc din intamplare.Ca de altfel si in viata lucrurile se petrec „intamplator”.Aveam o intalnire importanta si ajunsesem mult prea devreme, ca sa pot intra.M-am gandit ce sa fac?Mi-am zis ca trebuie sa merg intr-un loc calduros, pentru ca afara era foarte frig.

Si unde m-au oprit gandurile, iar in scurt timp si picioarele?Intr-o librarie, rasfoind mai multe carti de psihologie.Cautam o carte interesanta si culmea este ca am dat de una, de care aveam nevoie.Am luat-o, am inceput sa o citesc si am apreciat faptul ca autorul roaga cititorii sa ii adreseze intrebari.Cu alte cuvinte, pe langa munca ce a depus-o la crearea primului manual in Social Media, doreste sa si interactioneze cu cititorii sai.

Din asta a iesit un sir de lucruri frumoase.Am facut intocmai ca la carte, i-am adresat intrebarile ce imi invadasera mintea si am aflat de Grupul Bloggerilor.M-am inscris, am participat la concursuri si am pornit o dezbatere.Despre dezbatere v-am vorbit intr-un post anterior.De asemenea v-am spus ca urmeaza si un articol scris de Horea Badau, in cadrul dezbaterii.Un articol ce mie mi s-a parut ca ne ofera multe.Incat am decis sa nu fie uitat.

Va invit sa patrundeti mai mult in sufletul vostru si constiinta, luandu-va cateva minute pentru a vedea ce are de zis acest om,specialist in Social Media.Daca vreti sa aflati mai multe despre el va recomand site-ul lui horeabadau.ro, iar daca vreti sa evoluati in retelele sociale, cartea Tehnici de comunicare in Social Media, e mai mult decat potrivita.

Eu cred ca exista doua paradoxuri: existenta noastra de zi cu zi este marcata de teama de moarte (de aceea s-a „inventat” viata de apoi), iar pe de alta parte, traim fiecare zi, ca si cum sfarsitul vietii este undeva departe – nu trebuie deocamdata sa ne facem griji si nici sa rezolvam probleme extrem de importante, pentru ca „avem timp”.

Cred ca cei care incearca sa se lase de fumat sunt, mai ales, adeptii ultimului paradox. De aici si expresia „Traieste ca si cum ar fi ultima zi din viata ta”, care inseamna de fapt o reprioritizare a actiunilor noastre. De asemenea, cred ca multi dintre noi construim o naratiune despre cum va arata sfarsitul. Asa cum doi indragostiti viseaza ca se vor saruta la un apus (sau rasarit de soare) pe malul marii. Cum va arata sfarsitul? Va fi o batalie grea? Un sfarsit lin? Se va intampla pe Luna, adica foarte tarziu, cand se va dezvolta tehnologia sau se va intampla subit, sub forma unui obiect greu de fier aruncat de un inconstient de la balconul blocului (asta mi s-a intamplat mie, m-a ratat cu cativa centimetri).

Naratiunea pe care o construim despre sfarsit ne arata de fapt imaginea despre noi-insine: Roxi spunea ca va lupta pana la ultima picatura de energie. etc. Naratiunea noastra despre final, nu are nicio legatura cu finalul insusi, care poate fi umilitor, intr-o balta de dejectii sau plin de speranta, pana in ultima clipa, cum au sfarsit cei din casele acoperite cu zapada.

Aici, cred ca Discovery teatralizeaza foarte mult (in paranteza fie spus, mie mi se pare ca Discovery tabloidizeaza din ce in ce mai mult). Cred ca alege si cosmetizeaza povestile pe care le relateaza. Oamenii nu se uita la povesti triste, care se termina trist. Oamenii se uita la povesti triste, care se termina bine, ca sa extraga optimismul din final, pentru viata de fiecare zi. Mai este un revers al medaliei: oamenii se uita la filme horror, iar apoi se intorc in viata de fiecare zi optimizati: „eu nu sunt urmarit de niciun monstru, deci o duc bine”. Asadar, ceea ce se prezinta pe Discovery nu este realitate, ci o versiune a realitatii care sa ne placa.

Ce gandeste cu adevarat un om inainte sa moara? Ne putem imagina, dar nu putem nici macar aproxima. Psihologic vorbind, oamenii apreciaza cu adevarat ceva, atunci cand nu mai au. Deci la finalul vietii, atunci cand ti s-a luat posibilitatea sa traiesti in continuare, probabil acesta este principalul regret: ca nu mai poti sa traiesti. Si ca nu mai poti sa faci o multime de lucruri pe care ti le-ai propus, asa cum am scris la inceput, dar nu le-ai infaptuit, pentru ca te-ai gandit mereu ca mai ai timp. Acum nu mai ai timp si probabil acesta este principalul regret. Regreti ca nu mai poti face ceea ce ti-ai dorit. Si pentru ca ceea ce ai infaptuit in principal a avut legatura cu devenirea intru fiinta (cum spune Noica), adica ai fost preocupat de propasirea materiala, acum incepi sa regreti devenirea intru devenire (aici e un film fain cu cei doi bolnavi de cancer care fac o lista cu lucruri situate la devenirea intru devenire – Jack Nicholson, fantastic, ca de obicei).

Si ca sa inchei intr-o nota mai putin filosofica: poti sa mori dracuind, poti sa mori cu gandul la o mancare, poti sa mori fara sa te gandesti la nimic, pentru ca nu-ti dai seama ca mori. Poti sa mori fara sa-ti amintesti ce ai facut in ultimele doua luni, pentru ca, o data cu inaintarea in varsta, scade memoria de scurta durata. Iti amintesti mai clar ce ai facut in tinerete, decat acum 6 luni. Moartea poate fi prozaica. Sa mori fara „sa fii la inaltimea momentului”. Sa mori tremurand de frica sau implorand indurare pentru inca o zi. Dar moartea este un subiect literar-filosofic, pentru ca inca nu o intelegem si nu o acceptam. Poti sa mori cu adevarat imediat ce ai invatat sa traiesti, pentru ca viata inseamna moarte, asa cum poti sa incepi sa traiesti dupa ce ai murit (recunoasterea post-mortem). Cred ca stii cu adevarat ce gandesti inainte de moarte, dimineata, cand te trezesti. Atunci stii ce vei face intr-o noua zi. Pana la moarte.

Anunțuri
Categorii:Uncategorized
  1. 15 Februarie 2012 la 15:36

    Iti multumim pentru exercitiu si pentru cuvintele tale frumoase Marian.Eu am sa il pun in practica, pentru ca stiu ca ajuta mai mult decat credem.Mult succes iti doresc pe calea evolutiei, singura care aduce cele mai mari beneficii fiintei umane.

  2. 15 Februarie 2012 la 12:34

    Poate de aceea fiecare decide, daca vrea, sa aprecieze ce are acum. Se intampla sa regretam pt ca nu am „bagat in seama” ce avem, alergand mereu catre alte destinatii si catre alte noi dorinte, efemere. Un mic exrecitiu va propun: aseaza-te, relaxeaza-te si simte recunostinta pt ce esti si ce ai acum. Pt. ca „maine” sa nu regreti! Oricat ai avea, oriunde ai ajunge pe scara sociala, nu iti va arata CINE Esti! Si, oricum intr-o buna zi, „pe neasteptate” ( e amuzanta expresia „a murit pe neasteptate!”… despre singurul lucru SIGUR din momentul in care te nasti!), vei lasa tot ce crezi tu ca ai avut, aici, pe pamant!
    Sa nu intelegeti ca a avea avere e un lucru rau! Dimpotriva, e minunat! Dar averea e doar un instrument in a te bucura de viata, si nu un scop in sine! Daca nu ma credeti verificati in propria viata!
    Ai INCREDERE in Tine!
    Multumesc!

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: