Prima pagină > Uncategorized > Vorbitul in public, o teama ce poate fi depasita

Vorbitul in public, o teama ce poate fi depasita

Curs de Public Speaking la Ploiesti organizat de Succes Personal

Sau Public Skipping, cum am balbait eu acest cuvant, atunci cand am fost  nevoita sa tin un mic discurs (pentru ca asa am hotarat eu sa fie mic :-)) ) , in fata la aproximativ 15  oameni. Da, am fost nevoita de trainer, la fel cum  au fost si ceilalti la randul lor, urmand sa treaca fiecare in fata.

Barbara cerinta din partea lui Claudius Dociu, trainerul nostru :-)). Scuza-ma Claudiu, e doar o parere subiectiva.

De ce mi s-a parut barbar sa tin un discurs?

Fiecare dintre cei 15 participanti, au tinut un discurs unic si inedit. Fiecare dintre ei, m-a surprins cu un stil aparte si fiecare avea o personalitate deosebita.

Sa revin la intrebarea, de ce mi s-a parut barbar sa tin un discurs improvizat in cateva minute, in fata acestor oameni? Pentru ca ma temeam sa fac asta. Era o temere pe care aveam sa o infrunt.

Nu mi-a fost teama sa o recunosc, pentru ca stiam ca nu sunt nici prima, nici ultima, careia i se intampla asta. Cred ca stiti ce spunea Jerry Seinfeld despre vorbitul in public. Nu stiti? Va spun eu acum. :-))

La o inmormantare, cel care trebuia sa tina un discurs despre mort, in fata cunostintelor sale, prefera sa fie el, in locul celui din sicriu, decat sa vorbeasca in fata lor. De unde si ideea ca vorbitul in public este o teama la fel de sau mai mare decat teama de moarte.

E mai dificil sa vorbesti unui public restrans decat unuia format din mii de persoane

Oamenii sunt diferiti si asta nu se intampla tuturor. Am vazut ca multi dintre participanti nu aveau prea multe emotii in fata colegilor de sala, sau daca aveau au stiut foarte bine sa si le gestioneze. Felicitari lor! Dar au fost si multe voci care au remarcat ca e de zece ori mai dificil sa vorbesti in fata unui public, putin ca numar (20-30 de persoane), decat in fata a mii de oameni.

De ce? Pentru ca simti profund, cum acei ochi sunt fixati pe tine si poti observa usor, gestul fiecaruia. Emotiile devin mai intense si evidente, cand vezi ca unul iti exprima prin limbajul non-verbal, ca s-a plictisit, ca ii pari neinteresant sau ca gluma ta i s-a parut neinspirata.

Ce iti inchipui ca se  intampla nu se potriveste cu realitatea care te asteapta

Totusi, ieri, am avut noroc, deoarece publicul a fost deschis, tolerant si interesat de discursul fiecaruia dintre participanti.

Cand te aflai in fata lor, puteai trece mai usor peste emotii, pentru ca cele mai multe dintre priviri si expresii ale fetei eru deschise catre tine, iar daca se intampla sa te poticnesti, erau gata sa-ti sara in ajutor.

Trainerul, a jucat un rol important, prin faptul ca ne-a ajutat sa destindem publicul si sa ne facem mai bine intelesi. In plus, cand eram acolo, primeam si simteam sustinere din partea lui datorita atitudinii sale pozitive, pe care o raspandea in sala.

Cu ce m-am ales de pe urma acestui curs?

Am invatat din acest curs, ca oamenii, absolut toti, au temeri. Mai multe, mai putine, dar au. Numai ca unii se pricep atat de bine sa-si confectioneze masti incat, iti dau impresia ca sunt perfecti si nu se tem de nimic. De fapt, in interior, numai ei stiu cat sunt de vulnerabili. Sau poate…nici ei n-o stiu…Pana cand viata le sparge cristalul, in care au zacut, si iluzia devine deziluzie.

Ieri, acest grup, mi s-a parut atat de curajos, incat niciunuia dintre noi nu ne-a fost teama sa ne aratam asa cum suntem si sa ne recunoastem temerile.

Consider ca un om este suficient de puternic, atunci cand e in stare sa-si recunoasca propriile vulnerabilitati si nu incearca sa le ascunda de ceilalti si de el insusi…Ieriacesti oameni m-au convins ca aveau putere si curaj.

Este o parere subiectiva. Toti ceilalti au dreptul la propriile pareri. Cu siguranta fiecare, a interpretat situatia, cum a  stiut el sa o faca mai bine.

De pe urma acestui curs, am mai castigat cinci puncte la increderea in sine si am mai urcat o treapta pe scara evolutiei personale.

Ii multumesc Florentinei pentru sansa oferita, ii multumesc lui Claudius Dociu, care nu m-a dezamagit, in ceea ce priveste trainingul. Ii multumesc lui  Catalin, Alexandra Goras, Dana, Cristina Mihalcea,  Cristian Ene, Iuliana Ghinea,  Costin Ghinea, Adriana Dascalu, Alexandra Fodor, Micky, Marius Achim si Cristian, pentru ca mi-au oferit ocazia sa ii cunosc asa cum sunt ei.

Si imi multumesc  mie pentru ca mi-am mai predat o lectie.

Voi ce faceti? Ramaneti unde sunteti sau alegeti sa urcati cu mine?

 

 

 

Anunțuri
  1. 19 Noiembrie 2015 la 8:26

    Te astept pe scara evolutiei noastre. Urcam impreuna nu urci cu mine 🙂

  2. manu021s
    12 Martie 2012 la 8:02

    Experienta asta in mod sigur te-a propulsat ca o racheta pe scara evolutiei personale. Dupa cum ai recunoscut si tu, 5 puncte la increderea in sine.
    Continua!

    P.S. Mi-a placut ca ai facut haz de necaz, .. cu public skipping 🙂

  3. 12 Martie 2012 la 2:15

    Sa sti ca ai dreptate!:)Aleg sa urc cu tine:X

  4. 11 Martie 2012 la 22:32

    Sa urcam impreuna pe treptele evolutiei … catre succes! Felicitari Iuliana! Si eu iti multumesc, pentru ca existi in viata mea!

  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: