Arhiva

Posts Tagged ‘evolutie’

Ce m-a invatat o floare?

25 Aprilie 2013 2 comentarii

Ce m-a invatat o floare?

Ce m-a invatat o floare?

Omul se naste si moare. Indiferent de evolutia lui pe drum, se naste si moare. Astazi am urmarit o floare in gradina. Era o papadie. Era sub forma de bulb si ii era teama sa infloreasca. Ii era teama, la fel cum ii este omului… de necunoscut. De Lumina, de Realitate.

Omului ii este teama sa se deschida.  Omul ar trebui sa studieze natura ca sa se cunoasca si pe sine mai mult. O sa vedeti, daca observati in jurul vostru… ca unii oameni evolueaza mai mult… altii mai putin. Cei care evolueaza mai mult pot sa si ofere mai mult. Cei care evolueaza mai putin trebuie sa-si invinga teama.

Teama de a-si deschide propriul bulb…

Cu cat ai mai multa grija de tine cu atat vei putea oferi si altora din bogatia ta…

Trebuie sa fii bogat spiritual si material ca sa poti fi un mentor pentru ceilalti. Si trebuie sa gasesti o cale prin care sa ajungi un mentor. Trebuie sa muncesti…

Este bine sa devii o floare BOGATA! Astfel, multe furnici vor veni la tine sa iti ceara ajutorul. Esti nascut sa fii un conducator. Daca devii un conducator vei putea conduce lumea in directia ta, iar tu iti vei implini misiunea.

Am mai observat ca unele flori sunt mai mici. Acelea sunt oamenii mai mici. Niciodata nu au curajul sa-si depaseasca boli, tristeti, griji. Si raman in stadiul lor de evolutie. Mai mici decat ceilalti. Dar nici acestia nu sunt gresiti. Au misiunea lor. Mai mica poate…

Daca acesti oameni mici ar sta pe langa marii mentori ar putea sa se deschida si ei la fel de mult. Un om e mai mic si un altul e mai mare, dar fiecare poate avea aceeasi deschidere. Daca un om are un bulb mai mic decat cel de langa el trebuie sa invete sa se cunoasca pe sine.

Trebuie sa invete sa-si cunoasca limitele fara sa si le forteze. Daca iti fortezi limitele nu ai grija de tine.Si apare… INEVITABILUL. Asta pentru ca nu iti cunosti limitele. De multe ori oamenii se simt epuizati, simt ca nu mai pot si totusi continua. Continua sa-si forteze limitele. Rezultatul?

Altii au noroc si isi rup doar o petala. Nu isi desprind radacina. Sunt acei oameni care se aleg cu boli usoare sau cei care fac eforturi mari sa-si recupereze mersul, auzul, vazul, bucuria.

In ce masura ai grija de tine astazi? Si asta ca sa poti da din bogatia ta si altora. Daca tu nu vrei sa te usuci pe picioare, nu vrea nici Dumnezeu asta pentru tine. Cu cat ai mai multa grija de tine cu atat traiesti mai mult si mai bine.

Inspirata de o floare…

Iuliana

Natura – o pauza de la o viata stresanta sau o intoarcere catre adevaratele valori?


Biofilia reprezinta iubirea fata de organismele si sistemele vii precum si a interrelatiilor dintre factorii abiotici (sol, apa, aer) reprezentati de biotop si factorii biotici reprezentati de biocenoza.

Fiecare om se naste cu aceasta abilitate insa nu toti ajung sa o cultive pe deplin. Suntem fiinte vii care au depins de-a lungul timpului de resursele puse la dispozitie de natura, iar astazi omul modern pare sa se grabeasca tot mai mult catre dezvoltare si cunoastere fara sa realizeze ca poate, undeva pe drum, omite ceva.

Placerea indusa de o plimbare prin parc nu se datoreaza doar esteticii vizuale oferite de amenajarea peisagistica. Drumetiile montane, desfasurate in peisaje putin patrunse de interventiile antropice reusesc cel mai bine sa il reconecteze pe omul modern la adevaratele trairi si valori. Ecosistemele sunt complexe, in cadrul lor fiecare specie are un scop predefinit pentru a putea sustine intreg sistemul, iar relatiile interdependente dintre specii si factori abiotici reprezinta elementul cheie in evolutia unui ecosistem.

Adaptabilitatea omului la diverse medii geografice

In functie de diferitele medii geografice prezente pe Terra, omul a reusit sa gaseasca o adaptabilitate remarcabila la conditii extreme precum: seceta, precipitatii abundente, terenuri inundabile, temperaturi foarte scazute sau foarte ridicate si asa mai departe. Desi poate a fost nevoie de generatii intregi pentru ca omul sa se poata obisnui cu aceste conditii, factorul important din ecuatie il reprezinta faptul ca omul va reusi intotdeauna sa gaseasca o cale de a supravietui si de a coexista cu celelalte specii in fata marilor incercari ale naturii.

In prezent omul dezvolta strategii moderne de supravietuire si de sustinere a viitoarelor generatii, insa de cele mai multe ori tehnicile utilizate in constructii, agricultura, industrie, orase etc. sunt de natura invaziva si aduc prejudicii cadrului natural in care acestea se desfasoara.

Se pune o intrebare vitala: este atât de importanta oare asigurarea unei vieti comode pentru oameni in detrimentul distrugerii fundamentului esential in care aceiasi oameni au prins viata si au evoluat?

Paradoxurile din ziua de astazi sunt arhicunoscute, insa punerea in practica a unor solutii palpabile pentru protejarea mediului (si odata cu aceasta a evolutiei umane) reprezinta cheia catre succes.

Nevoia de intoarcere si de reincarcare a bateriilor

Oamenii ocupati in timpul anului cu diversele proiecte de la munca asteapta cu sufletul la gura oaza de liniste si relaxare departe de oras, preferabil in locuri cât mai putin asemanatoare cu mediul in care traiesc si isi desfasoara viata.

Reflexul de a intra in acea comuniune cu natura a ramas agatat de subconstientul uman, insa sub forme diferite de la individ la individ. Daca extrapolam, omul simte o nevoie primordiala de a se intoarce catre locurile unde stresul cotidian si marile tehnologii nu exista, pentru a putea intra intr-o conexiune aproape transcendenta cu mediul natural inconjurator. Cu toate acestea, omul priveste aceasta escapada denumita weekend sau concediu ca pe o pauza de la ceva la care ajunge sa se intoarca vrând nevrând si aceasta deoarece mersul societatii evolueaza separat de mersul lent si fundamental al naturii.

Tendinta celor mai multi oameni din ziua de astazi este sa se intoarca tot mai mult catre un stil de viata bazat pe autosustinere, departe de poluare si orase aglomerate, in mijlocul naturii, unde sa poata reduce substantial cheltuielile majore si consumul inutil. O casa decenta, o gradina de legume, animale de curte, o mica livada sau o podgorie, aceste conditii indispensabile vietii bazate pe productie proprie si pe munca depusa in scopul intregii gospodarii reprezinta un factor esential in evolutia umana. O buna parte din oamenii nascuti si crescuti in centrul aglomerarilor urbane aleg un stil de viata sanatos tocmai fiindca realizeaza ca in marile orase cheltuielile si consumul cresc cu o rata alarmanta creând astfel o stare de stres permanent.

Incetinirea ritmului stresant prin aprecierea adevaratelor bogatii

Incetinirea ritmului stresant provine tocmai din reducerea cheltuielilor si a consumului impus de societate, lasând loc adevaratelor placeri ale vietii sa isi faca loc in evolutia lor ca entitati. Evident ca nimeni nu are de câstigat din adoptarea unui asemenea stil de viata si bineinteles ca exista o serie de riscuri pe care orice om trebuie sa si le asume in cazul alegerii unui nou mod de a trai. Cu toate acestea, depinde de noi sa incercam sa nu ne lasam influentati de o tendinta generala pe care cele mai multe mase o urmeaza si sa incercam sa privim dincolo de lozincile de marketing care promoveaza la nesfârsit consumul.

Daca vom reusi sa constientizam adevaratele valori care au fost si inca sunt in fata noastra, atunci ne putem asigura un trai decent, in limitele normale si sanatoase sustinerii unor generatii viitoare. Bogatia naturii, peisajele naturale si rodul muncii personale reprezinta doar câteva dintre valorile pe care orice om trebuie sa le constientizeze si sa incerce sa le puna in practica.

Reducerea ritmului stresant si cautarea nucleului de baza in adoptarea unui stil de viata sanatos constituie un pas inainte pentru protejarea mediului si implicit a omului!

Pentru mai multe detalii si stiri despre mediu: http://www.ecomagazin.ro/ .

Articol scris de:

colaborator Roxana Dobre

Priveste-ti teama!Da-o in bara cat poti tu de tare!


  Sa fim vulnerabili…Oare la ce ne duce cu gandul acest cuvant?Pe mine ma duce la toate momentele de slabiciune, pe care le-am avut de-a lungul vietii.Flash-uri de amintiri se deruleaza ca un filmulet in mintea mea.Daca ma privesc acum, din prezent in trecut, ma vad in aceste filmulete, tot pe mine, puternica, increzatoare, care lupta sa-si rezolve niste probleme.Daca privesc de-aici in urma, vad ca si in momentele, in care eu atunci consideram ca sunt slaba, luptam sa supravietuiesc.

Iar acele momente, aveau rostul lor.Unul dintre sensuri, era ca acele momente sa lucreze la personalitatea mea si sa o formeze pe cea de astazi.Rolul suferintei,al  momentelor de slabiciune, din viata noastra, sentimentului de a pierde controlul este de a lucra la evolutia noastra, la dezvoltarea personalitatii.Asculta un om cu o bogata experienta de viata.Iti va povesti el numai momente frumoase, prin care a fost nevoit sa treaca?

Cu toate astea de ce noi respingem acele momente , cand apar in calea noastra?De ce nu le acceptam?De ce credem ca ele au rolul de a ne zdruncina noua realitatea, de a strica tot sistemul de credinte, asupra caruia am muncit din greu.Am muncit foarte mult sa il construim.Oare pentru ca ne place sa credem ca suntem atotputernici, singurii care pot controla totul, singurii care guvernam Universul si nimic nu ne poate da viata peste cap?

Preferam sa credem ca numai noi avem puterea de a da viata peste cap  a noastra si a altora, iar cand un moment dureros isi face aparitia in viata noastra, oricat l-am evita noi, ne sapa in interior al naibii de tare, corect?Parca ne-ar arde sufletul.Din ce incercam sa activam un „antivirus”  ( asa imi place sa-l numesc, acest scut de aparare impotriva suferintei), parca virusii se instaleaza si mai multi.

O ploaie de ganduri, de confuzii, conflicte, sentimente de vinovatie, justificari, critica de sine, denigrare, plangere de mila ne invadeaza sufletul.”De ce mi se intampla asta?Sigur ceva nu am facut bine.Nu trebuia sa fiu asa slab.Nu ma accept sa fiu slab.”Cu astfel de ganduri mai stii cine esti?Cred ca nu.

Daca ai creat o imagine ideala cu tine puternic, ce aproape nimic nu te doboara, ce totul are rezolvare in viata ta al carui stapan absolut esti, iar tu inabusi partea slaba din tine ce vrea sa iasa la suprafata, activand antivirusul puterii, cred ca te-ai pierdut pe tine de dragul acelei imagini.

Tin sa-ti spun dragul meu, ca in noi exista doua parti: cea puternica si cea slaba.Ambele sunt fete ale aceleiasi monede.O moneda, daca folosesti o singura fata, iar pe cealalta o desprinzi, nu mai are valoare.Tot asa si cu tine.De dragul de a fi mereu puternic, te negi, te desprinzi de tine, iar in felul asta, pe langa faptul ca ti-ai creat o adevarata iluzie despre tine, ai devenit mai slab.

Negand slabiciunile noastre, nu devenim mai puternici.Un om puternic este acela care e constient ca uneori, viata o mai ia la vale, si ca trebuie sa se accepte si in momentele, in care se afla in cadere.Mai ales atunci.Pentru ca stie ca este om, mai presus de toate.O fiinta umana ce are si emotii, nu este robot.Nu-si permite ca tehnologia de astazi sa-l schimbe.

Stie ca pe cat de slab poate fi astazi, pe atat de puternic, intelept, matur, va fii pe viitor.Stie ca toti oamenii o mai iau la vale, si accepta ca si lui i se poate intampla acest lucru.Cand isi revine, se simte mai bogat.De-asta imi place atat de mult citatul: Să traiești nu înseamnă să aștepți să treacă furtuna, ci să înveți să dansezi in ploaie !

La fel si tu dragul meu cititor, nu-ti fie teama sa o mai dai si in bara.Iar daca iti este, pentru ca esti o fiinta umana, priveste teama drept in fata.Stai acolo si vezi ce se intampla.Nu fugi de tine.Stai acolo cu tine, in jungla de ganduri, sa vezi cate poti descoperi despre tine.Teama, rezistenta isi vor face aparitia.Mintea va vrea sa te tradeze.Dar tu ai capacitatea de a simti cand ti-e frica , daca obisnuiesti sa te asculti si sa fii atent la interiorul tau.

          Cand simti ca ti-e frica de ceva, invinge teama.Cum?Privind exact acel lucru de care te temi cel mai tare, si atunci o sa vezi ca nu are nici o putere asupra ta.Decat tu ai puterea sa mai accepti unele lucruri, ganduri, credinte noi pe harta realitatii tale, pentru a-ti umple desaga cu ce-ti trebuie, pe drumul ce urmeaza a fi strabatut de tine.

           Iti doresc o calatorie frumoasa prin aventurile ce te asteapta dupa colt!

Planuri pentru mai tarziu…


De ce totul se schimba?Mai rau de ce nu vrem sa acceptam ca totul se schimba?Nu acceptam, pentru ca am vazut ca oamenii traiesc intr-un mod de parca ar ramane vesnic tineri.Vesnic puternici, vesnic bogati, vesnic frumosi.Cu toate exemplele, rudele noastre care au ajuns in pragul batranetii si care ni se par  inofensive, fara ajutor, din ce in ce mai naive, mai senile, continuam sa credem ca vom fi  mereu atotstiutori, ca vom putea controla totul.

Am scris si in articolele precedente…Se poate controla viata?Timpul?Uita-te la bunicii sau strabunicii tai.Cum sunt ei?Intr-o calatorie de-a mea cu trenul, observam foarte multi tineri care ii luau in ras pe cei mai in varsta decat ei:”uite si baba aia..o cauta moartea pe-acasa si ea merge la Bucuresti..”Oare ei nu vor ajunge asa?A fost o astfel de intrebare pentru unul dintre ei iar raspunsul nu a intarziat sa apara:”mai traiesc eu atat?si daca as trai cred ca as fi primul care mi-as lua zilele!”.

Chiar asa de rau sa fie?Nu cred.Si el stia ca nu e chiar asa de rau sa fii batran .Numai ca gandirea lui nu evoluase intr-atat de mult incat sa poata intelege ce simte si cum gandeste un batran.Viata m-a pus de foarte multe ori langa aceste suflete resemnate si intelepte.Un batran nu gandeste ca noi.El pare ca are ceva in spate ce-l sustine.Daca ma intrebi ce anume ,o sa-ti spun  experienta de viata.Tuturor ne este frica de batranete, nu vrem sa o acceptam atunci cand suntem tineri, nu putem intelege ce poate aduce ea bun in viata noastra.Dar batranii stiu.Chiar daca se spune ca gandirea incepe sa se deterioreze, sufletul a evoluat destul de mult fata de cum era la 20 sau 30 de ani.

Poate ca va intrebati si cu ce ma ajuta asta?Ce folos ca imi evolueaza sufletul daca trupul mi-e  doborat, ma simt inutil din punct de vedere fizic, iar ceilalti pare ca ma ignora tot mai mult?Si am sa va raspund tot printr-o intrebare.Pentru ce suntem aici, calatori in aceasta viata?Pentru a manca, a creste copii, a ne infrumuseta, imbogati si muri?Sau pentru a evolua spiritual?Ramane la latitudinea voastra sa faceti diferentele.Ce este mai important pentru voi, tocmai acel lucru va guverneaza viata.Dar sa nu ramaneti uimiti cand trupul va ceda( lucru inevitabil, orice am face noi), exact acel bun pe care am pus atata pret o viata intreaga.

Am vazut multi oameni aflati in pragul mortii,  care regretau modul in care au trait, atunci cand priveau in spate.Ani  in care au muncit..De ce au muncit?Poate ca asa le-a fost lasat, asa au facut si parintii  lor si asa trebuia sa faca si ei.Sa munceasca pentru ai lor copii, cum au fost invatati.Chiar am citit un articol de curand, in care se evidentiau cele 5 mari regrete ale oamenilor care se aflau in fata mortii.Regretele nu erau legate de lucrurile materiale ci dimpotriva.Acum neputiniciosi in fata mortii, isi doreau cu tot sufletul sa mai traiasca odata si sa puna pret pe dragostea familiei si pe oamenii ce i-au inconjurat, pe momentele frumoase,  pe momentele de liniste.Isi doreau sa nu isi fi focalizat atat de mult atentia pe munca ci sa acorde mai mult timp copiilor, sa se bucure de clipe cat mai multe alaturi de cei dragi.Sa imprastie cat mai multa bunatate in jurul lor, sa lase fapte bune in urma.Astea erau dorintele celor care se aflau la un pas de moarte.Daca nu ma credeti, informati-va si o sa aflati singuri.

Revenind la ceea ce spuneam despre batrani, ei au ramas fara lucrurile materiale mai multi sau mai putini, dar s-au imbogatit cu lucruri spirituale.Ceea ce este mult mai important decat iluziile in care traim astazi.Afirm ca nu toti , se intampla sa constientizeze astfel de lucruri la batranete.Sunt batrani care chiar si acum tin cu dintii de averi, de a se infrumuseta, de a fi in centrul atentiei, se comporta ca niste adolescenti.Intr-o masa de oameni, vor fi mereu si exceptii care se abat de la regula.

Ceea ce vreau sa aduc in lumina, este perceptia noastra asupra batranilor.De fiecare data cand viata ne pune in fata unui om batran( fie ca e ruda sau un necunoscut), sa-l privim cu atentie, fara a –l judeca/eticheta.Sa-l ascultam cu atentie si  sa-l intelegem.Aveti grija dragii mei, pentru ca asa cum priviti voi acum batranii, asa va veti privi si pe voi atunci cand veti fi ca ei.Daca nu lucrati la evolutia voastra spirituala, daca nu deveniti constienti ca pe langa lucrurile pe care le vedeti mai sunt si altele nevazute, miraculoase si mai importante decat acestea, veti ajunge sa va regretati intreaga viata.

 Tu ce vrei, draga cititorule?Sa privesti in urma si sa vezi ca ai lasat ceva valoros in spate, sa te simti implinit pentru ca ti-ai terminat misiunea in aceasta viata?Sau sa privesti in urma si sa vezi ca ai incercat sa pornesti o masina impotmolita, alimentand motorul si nefacand altceva decat sa te scufunzi mai tare?