Arhiva

Posts Tagged ‘intrebari’

Fumatul, un rau necesar in viata (3)


Seria de articole rezervate fumatului si fumatorilor, continua. Asa cum am promis in articolele precedente, am sa scriu despre acest subiect, pana ce voi reusi sa raspund la intrebarile generale ale cititorilor mei, interesati de raspunsuri.

Ce avantaje primesti de pe urma fumatului?

Aici, iarasi ii rog pe fumatori sa impartaseasca ce simt ei, exact, in momentul in care isi aprind o tigara?

Liniste, confort, placere, pace, s.a. Eu nu pot sa ma pronunt, din moment ce nu fumez. In schimb, am sa va povestesc o scurta istorioara, un episod din viata mea.

Il vedeam pe tatal meu zilnic, cum isi aprinde tigara, ani la rand…An dupa an, an dupa an, pe masura ce treceau, eu cresteam si ma maturizam. Incepeam sa vad si sa inteleg unele lucruri, care se petreceau sub nasul meu.

Vedeam cum anii treceau, iar tatal meu isi pierde dantura, ii cade parul, tuseste mereu, are probleme cu respiratia, imbatranirea e mai accelerata decat la mama (desi ambii sunt de varste apropiate), si totusi…continua sa fumeze.

I-am zis sa nu mai faca asta, sa se opreasca pentru ca ii face rau. Evident ca reactiile au fost de negare si de retragere in zona confortabila, invocand replici care ii sustineau bine credintele: ” Lasa ca tata a fumat o viata intreaga si traieste si acum bine, sanatos…daca faceau tigarile rau, erau interzise demult. Poate ca unele persoane se imbolnavesc, dar ele sunt atat de rare, incat doar n-oi fi tocmai eu printre nominalizati…fumez de-atatia ani si ma simt bine.”

Curios este faptul ca aceste replici au venit cu scopul de a-si apara credintele si de a se minti singur ca tigarile nu fac rau.

Si mi-am amintit un episod din copilaria mea.

Eram un copil micut, cam pe la 11-12 ani si il vedeam pe tata fumand mereu. Foarte curioasa, ca si acum, l-am intrebat pe tata: ” Tati, ce simti cand fumezi, cand tragi din tigara aia?”

Vreti sa stiti ce mi-a raspuns?

” Ce te intereseaza? Sa nu cumva sa te intereseze vreodata asta, cum e cand fumezi. Iti interzic si tie si fratelui tau sa va vad vreodata cu tigari.”

Iar acum ma intrebam, de ce tocmai el a interzis sa-si vada vreodata copiii fumand, tot el , care e de parere ca tigarile nu distrug omul, sau nu pe toata lumea.

Dai mai mult decat primesti

Asadar, daca facem un rezumat la tot ce am scris despre fumat si riscurile, pe care le implica, se pare ca acesta reprezinta un schimb, in urma caruia dam mai mult decat primim.

Sa analizam stadiul in care ajunge un om dupa mai multi ani de fumat si vom sesiza ca acea satisfactie de moment, este inimaginabil de nesemnificativa, in comparatie cu ce ne ia. Dar cand suntem afundati intr-o iluzie, e tot mai greu sa constientizam acest lucru.

Si da. Constientizarea, apoi acceptarea sunt primii pasi, pe care e nevoie  sa-i faci ,ca sa te lasi de fumat. Un fumator nu gandeste ca un nefumator.Tiparul in care se afla e cu totul diferit si toate gandurile ii sustin credinta ca „tigarile nu-i fac rau sau chiar daca ii fac, sunt un rau necesar.”

Daca esti fumator, si ai citit articolele mele, in care vorbesc despre fumat, ai facut deja niste pasi spre lumina. De ce? Pentru ca ai constientizat cum se comporta un fumator, adica ai adus in constientul tau gandurile si pornirile, pe care pana acum le faceai inconstient.

Acum poti lucra cu aceste ganduri. O problema nu poate fi rezolvata, pana ce nu ai datele ei. Poftim. Citeste datele problemei si incepe sa lucrezi!

Fumatul, un rau necesar in viata (1)


Astazi as vrea sa abordez o tema noua si mai putin obisnuita. O tema pe care nu ai ocazia sa o gasesti pe prea multe dintre site-urile de dezvoltare personala.

Exista mai multe tipuri de fumatori

Nu va voi spune care sunt cauzele psihice profunde, pentru care unii oameni devin dependenti de nicotina, o viata intreaga. Nu le voi spune pentru ca nu m-a preocupat acest subiect indeajuns de mult, incat sa citesc carti de psihologie si sa studiez mai amanuntit problema.

Dar cum pentru voi, cititorii mei (unii dintre voi) este un subiect important, am rezervat o parte din timpul meu, pentru a cerceta subiectul, atat cat sa va pot raspunde la intrebarile de baza, pe care vi le puneti uneori, cu privire la fumat.

Pentru multi dintre voi ” sa fumati” reprezinta o parte din propria fiinta. Aveti iluzia ca nu ati putea exista daca nu fumati dupa 2-3 zile de abstinenta.

Mai mult, exista fumatori, care considera ca acest gest, intruchipeaza propria lor fiinta. Sunt atat de dependenti, incat ar prefera sa renunte la hrana si la orice altceva, numai sa nu fie nevoiti sa renunte la tigari. Dar acestia sunt acei oameni, care se afla in faza cea mai avansata posibila, cand vine vorba de dependenta de nicotina.

Exista oameni care fumeaza din cand in cand, care simt nevoia ca la o petrecere sau intr-un mediu unde se fumeaza intens, sa-si mai aprinda si ei cate o tigara. Si acestia tot fumatori sau dependenti de nicotina sunt, numai ca aflati pe o treapta mai jos.

Ei nu-si recunosc dependenta, deoarece au un motiv logic si puternic, ce le sustine aceasta credinta. Suntem experti in a ne gasi scuze  si a ne minti pe noi insine.

De obicei, acesti oameni vor spune „Eu nu fumez ca el de dimineata pana seara, la orice pauza de masa sau cafea. Eu azi daca vreau fumez, daca nu, nu. Deci nu sunt fumator sau dependent.”

Exclus. Esti fumator, dar numai ca la un nivel mai scazut decat altii.

Dependenti de nicotina sau de gestul fumatului?

La cursul de public speaking, la care am fost de curand si de care v-am povestit, un participant care cercetase problema mai mult decat mine, spunea ca fumatul nu implica neaparat o dependenta de substante ci mai degraba dependenta de gestul pe care il facem atunci cand fumam.

Spunea ca atunci cand fumezi, nu substanta este cea care ne calmeaza ci faptul ca inspiram- expiram din acel bat de tutun.

Acum nu contrazic si nu confirm ceea ce spunea acel participant, pentru ca asa cum am spus mai sus, nu am cunostinte solide, care sa-mi sustina afirmatiile.

Daca voi cunoasteti mai multe despre acest subiect, va invit sa impartasiti cu noi mai multe informatii, folosindu-va de comentarii.

Pana atunci eu am sa mai cercetez si am sa revin cu noi informatii despre acest subiect. In articolele viitoare vom raspunde la intrebari ca : Ce inseamna sa fumezi? Ce satisfactii primesti? Ce riscuri implica? Are rost sa continui sa fumezi? Ce iti trebuie ca sa lasi tigarile pentru totdeauna? Si multe alte intrebari pe care ni le adresam frecvent.

Planuri pentru mai tarziu…


De ce totul se schimba?Mai rau de ce nu vrem sa acceptam ca totul se schimba?Nu acceptam, pentru ca am vazut ca oamenii traiesc intr-un mod de parca ar ramane vesnic tineri.Vesnic puternici, vesnic bogati, vesnic frumosi.Cu toate exemplele, rudele noastre care au ajuns in pragul batranetii si care ni se par  inofensive, fara ajutor, din ce in ce mai naive, mai senile, continuam sa credem ca vom fi  mereu atotstiutori, ca vom putea controla totul.

Am scris si in articolele precedente…Se poate controla viata?Timpul?Uita-te la bunicii sau strabunicii tai.Cum sunt ei?Intr-o calatorie de-a mea cu trenul, observam foarte multi tineri care ii luau in ras pe cei mai in varsta decat ei:”uite si baba aia..o cauta moartea pe-acasa si ea merge la Bucuresti..”Oare ei nu vor ajunge asa?A fost o astfel de intrebare pentru unul dintre ei iar raspunsul nu a intarziat sa apara:”mai traiesc eu atat?si daca as trai cred ca as fi primul care mi-as lua zilele!”.

Chiar asa de rau sa fie?Nu cred.Si el stia ca nu e chiar asa de rau sa fii batran .Numai ca gandirea lui nu evoluase intr-atat de mult incat sa poata intelege ce simte si cum gandeste un batran.Viata m-a pus de foarte multe ori langa aceste suflete resemnate si intelepte.Un batran nu gandeste ca noi.El pare ca are ceva in spate ce-l sustine.Daca ma intrebi ce anume ,o sa-ti spun  experienta de viata.Tuturor ne este frica de batranete, nu vrem sa o acceptam atunci cand suntem tineri, nu putem intelege ce poate aduce ea bun in viata noastra.Dar batranii stiu.Chiar daca se spune ca gandirea incepe sa se deterioreze, sufletul a evoluat destul de mult fata de cum era la 20 sau 30 de ani.

Poate ca va intrebati si cu ce ma ajuta asta?Ce folos ca imi evolueaza sufletul daca trupul mi-e  doborat, ma simt inutil din punct de vedere fizic, iar ceilalti pare ca ma ignora tot mai mult?Si am sa va raspund tot printr-o intrebare.Pentru ce suntem aici, calatori in aceasta viata?Pentru a manca, a creste copii, a ne infrumuseta, imbogati si muri?Sau pentru a evolua spiritual?Ramane la latitudinea voastra sa faceti diferentele.Ce este mai important pentru voi, tocmai acel lucru va guverneaza viata.Dar sa nu ramaneti uimiti cand trupul va ceda( lucru inevitabil, orice am face noi), exact acel bun pe care am pus atata pret o viata intreaga.

Am vazut multi oameni aflati in pragul mortii,  care regretau modul in care au trait, atunci cand priveau in spate.Ani  in care au muncit..De ce au muncit?Poate ca asa le-a fost lasat, asa au facut si parintii  lor si asa trebuia sa faca si ei.Sa munceasca pentru ai lor copii, cum au fost invatati.Chiar am citit un articol de curand, in care se evidentiau cele 5 mari regrete ale oamenilor care se aflau in fata mortii.Regretele nu erau legate de lucrurile materiale ci dimpotriva.Acum neputiniciosi in fata mortii, isi doreau cu tot sufletul sa mai traiasca odata si sa puna pret pe dragostea familiei si pe oamenii ce i-au inconjurat, pe momentele frumoase,  pe momentele de liniste.Isi doreau sa nu isi fi focalizat atat de mult atentia pe munca ci sa acorde mai mult timp copiilor, sa se bucure de clipe cat mai multe alaturi de cei dragi.Sa imprastie cat mai multa bunatate in jurul lor, sa lase fapte bune in urma.Astea erau dorintele celor care se aflau la un pas de moarte.Daca nu ma credeti, informati-va si o sa aflati singuri.

Revenind la ceea ce spuneam despre batrani, ei au ramas fara lucrurile materiale mai multi sau mai putini, dar s-au imbogatit cu lucruri spirituale.Ceea ce este mult mai important decat iluziile in care traim astazi.Afirm ca nu toti , se intampla sa constientizeze astfel de lucruri la batranete.Sunt batrani care chiar si acum tin cu dintii de averi, de a se infrumuseta, de a fi in centrul atentiei, se comporta ca niste adolescenti.Intr-o masa de oameni, vor fi mereu si exceptii care se abat de la regula.

Ceea ce vreau sa aduc in lumina, este perceptia noastra asupra batranilor.De fiecare data cand viata ne pune in fata unui om batran( fie ca e ruda sau un necunoscut), sa-l privim cu atentie, fara a –l judeca/eticheta.Sa-l ascultam cu atentie si  sa-l intelegem.Aveti grija dragii mei, pentru ca asa cum priviti voi acum batranii, asa va veti privi si pe voi atunci cand veti fi ca ei.Daca nu lucrati la evolutia voastra spirituala, daca nu deveniti constienti ca pe langa lucrurile pe care le vedeti mai sunt si altele nevazute, miraculoase si mai importante decat acestea, veti ajunge sa va regretati intreaga viata.

 Tu ce vrei, draga cititorule?Sa privesti in urma si sa vezi ca ai lasat ceva valoros in spate, sa te simti implinit pentru ca ti-ai terminat misiunea in aceasta viata?Sau sa privesti in urma si sa vezi ca ai incercat sa pornesti o masina impotmolita, alimentand motorul si nefacand altceva decat sa te scufunzi mai tare?