Azi e doar despre noi…

    De ce toti spun ca trebuie sa fim seriosi tot timpul, de cand atingem varsta maturitatii?Demult nu m-am mai bucurat si nu am mai vorbit tare in public, inca de cand am implinit varsta de 20 ani.Imi amintesc si acum zilele, cand ieseam de la scoala cu prietenele si radeam, eram atat de fericite, lipsite de grija, incat parea ca toata lumea se uita cu ciuda la noi, si asta pentru ca ei nu-si mai permiteau sa fie asa.Dar asta e o amintire din trecut, prea frumoasa ca sa nu o aduc in fata ta.

O alta situatie mai recenta, la care am fost prezenta, era zugravita in metrou, unde o fata de 20 si ceva de ani, care a pasit in metrou si a ocupat un loc, tot drumul s-a jucat cu un urs de plus si radea, radea din suflet, fara sa-i pese ca ceilalti o priveau ciudat.Studiam si eu reactiile oamenilor, la aceasta imagine.Pe unii, limbajul non-verbal, ii dadea de gol.Felul cum se uitau la aceasta „fetita” parea ca spune „Ce nebuna e asta.Dar ma amuza.Macar s-a gasit cineva sa ma faca  si pe mine sa rad, astazi.”

Sunt sigura ca in spatele privirilor cu ochi critici, cu scepticism si dezgust, se afla o dorinta in sufletele lor, o dorinta de a mai putea  fii copii si de a se manifesta asa cum simt ei( fara reguli impuse „daca mai tipi, mergem in casa”).Ne dorim sa fim copii, toti, dar acei copii liberi, care nu facusera cunostinta cu reguli si pedepse impuse de parinti si societate.

Uneori ma surprind pe mine, atat de serioasa, de rigida, cu o foame nebuna de a controla totul, de a-mi asuma si mai multe responsabilitati…de a ma lua prea in serios.Si stiu ca si cei mai multi dintre voi, sunteti asa.

„Cum sa traiesc clipa?Mai am eu timp sa-mi aloc o zi numai pentru mine?Pentru a -mi face toate placerile si a ma face fericit?Chiar si pentru o zi?”.”Examenele bat la usa.Trebuie sa invat, sa termin facultatea, pentru a nu-mi dezamagi parintii dragi, pentru a demonstra ca sunt capabil, stapan pe situatie.”.”Serviciul e serviciu.Fara un job de unde sa iau bani, imi mai permit eu sa fac cinste prietenilor, diseara in club?Sau am uitat ca seara asta e rezervata pentru ei?” etc.Ei sunt importanti, dar TU cine esti?Stii cine esti?Cred ca daca ai fi stiut, ai fi stat mai mult cu tine decat cu ceilalti.

De ce ne luam atat de  in serios viata, cand am putea sa ne relaxam, sa fim mai flexibili?Sursa nefericirii,frustrarii, stressului, bolilor, este tocmai aceasta preocupare a noastra de a lasa lucrurile „cum trebuie„.Vreti sa va spun un secret?Niciodata nu vor fi „cum trebuie”.Credem ca totul are un rost.Acel lucru trebuie sa stea asa, noi trebuie sa ne comportam asa, iar regulile trebuie respectate.

Ai incalcat vreodata, o regula importanta?Daca da, cum te-ai simtit?Eu am incalcat multe reguli.Mai ales in liceu, cand trebuia sa purtam uniforma.:)).Niciodata nu mi-a placut sa mi se impuna ce sa fac, mai ales fara a mi se da explicatii, de ce e bine sa fac acel lucru.Am urat sa respect reguli impuse.Probabil datorita felului in care am fost educata.Dupa acelasi tipar.Iar acum, vreau sa sparg tiparul.

Sa fiu libera, rupta de regulile create de ei si pentru ei.Cand veneam la scoala, fara uniforma si-mi mai luam cate o amenda, ma simteam bine.Banii nu erau mai importanti decat mine.N-au fost niciodata.Simteam ca nu eram cu turma, nu faceam ceea ce faceau toti, nu-mi placea sa fiu supusa.Consideram ca traim intr-o societate democratica, evoluata, in care oamenilor li se explica de ce e bine pentru ei sa respecte anumite reguli.

Viata mea de la liceu, a continuat la noul job, unde am fost incatusata timp de mai multe luni.Unde m-am luat prea in serios si unde intr-o zi m-am gandit, iarasi, ca banii nu sunt mai importanti decat mine.Am decis ca e cazul sa rup lanturile si aici.Fara sa stiu ce ma asteapta.Dupa ce am renuntat la job mi-am zis „Bun.Acum sunt intr-un mare rahat, dar nu mai mare decat eram pana acum.:-)).Deci voi face ceva sa ies si din asta.”

M-am surprins a face haz de necaz, a nu lua prea in serios si personal lucrurile, pentru ca ele oricum se intampla, cu sau fara voia mea.Suntem responsabili de noi, de sanatatea noastra, iar prioritara ar trebui sa fie protectia.

Lasa lucrurile din exterior, invata toate lectiile dar acorda-ti timpul tau si pentru tine.Macar o zi, la sfarsitul saptamanii, spune-ti ca azi e despre tine si pentru tine.E ziua in care ai grija de tine, in care iti permiti sa razi cu lacrimi, iti permiti sa faci o plimbare, iti permiti sa-ti iei liber de la ganduri.

Azi ai inchis poarta gandurilor ce nu-ti dau pace, ce te streseaza, te preocupa si ai deschis poarta voiosiei, copilului din tine, lasand sa treaca numai lucrurile bune din tine.De maine o luam de la capat, mai energici, respectand reguli, luandu-ne in serios  si muncind la rezolvarea problemelor noastre.

       Dar azi e doar despre noi…

Accepta-te!Fii diferit!Traieste in stilul tau!

Oare a pierde controlul este un risc?Intr-o viata plina de situatii neprevazute, unde nu stii ce-ti aduce ziua de maine, exista cineva care poate detine controlul in afara de Dumnezeu?Pana nici El nu doreste sa controleze totul, pentru ca din cate am observat ne-a lasat sa facem tot ce vrem in aceasta natura, pe care ne-a pus-o la dispozitie.Ne-a lasat liberi si astfel am reusit sa evoluam din ce in ce mai mult.

Asadar a pierde controlul poate fi un risc, dar riscul este cel mai bun lucru ce se poate intampla in aceasta viata, pentru ca riscul inseamna libertate.Cum ar fi putut Bill Gates fonda corporatia Microsoft si deveni unul dintre cei mai bogati oameni ai vremurilor in care traim,  daca nu pierdea controlul asupra vietii lui?A iesit din tiparul in care se aflau toti cei de langa el( urmeaza o scoala, un colegiu, apoi o facultate, studiaza pe branci pentru a deveni un director, manager, intemeiaza-ti o familie, lucreaza zi si noapte ca sa o  intretii apoi iesi la pensie si „bucura-te” de viata.Nu-i asa ca viata e plina de mistere si frumoasa?).

Cum crezi ca s-a simtit el cand a iesit din acest tipar,in care toti faceau aceleasi lucruri, doar el avea sa aleaga alta cale?Nu stiu cum s-a simtit el, dar stiu cum m-am simtit eu, cand a trebuit sa aleg alt drum decat cel pe care toti cunoscutii ma indrumau sa-l aleg.Imaginati-va ca sunteti la volanul unei masini si deodata o lasati libera.Masina alege poteca din dreapta in schimbul drumului drept, batatorit si plictisitor.(Vezi filmul Fight Club ce evidentiaza aceasta imagine mai bine decat o pot face eu in cuvinte).

Cam asa se intampla si cu viata noastra.Spre deosebire de masina, daca te lasi condus de viata ai numai beneficii si momente intense de trait.Alegi sa te aventurezi in stilul tau , decat sa urmezi aceleasi reguli ale societatii, sa traiesti vietile altora si sa obtii aceleasi rezultate.Vrei ceva diferit sau vrei o casa, o masina si o familie?Vrei sa descoperi viata, sa o intelegi sau vrei sa urmezi acelasi drum batatorit de altii?

De ce e mai interesant daca te lasi condus de viata?Deoarece cararile de pe marginea drumului, pe cat de periculoase si pline de aventuri sunt, cu atat iti ofera mai multe invataminte.

Si eu ma aflu acum intr-un moment in care simt ca am pierdut controlul asupra propriei vieti.Si e normal.Totodata ma simt mult mai libera, independenta.Nu e gresit sa pierzi controlul si cateodata, cand vrea viata, doar sa te lasi dus de val.Cred ca ceea ce spun toti speakerii motivationali, autorii de carti motivationale, bloggerii, cum ca tu iti creezi propriul destin , e o mare iluzie.Mie, personal, viata mi-a confirmat acest lucru.Intr-adevar, cea mai mare parte din situatiile pe care le intalnim, apar in calea noastra datorita gandurilor pe care le avem.Iar aici,sunt de acord cu ei,cum ca datorita gandurilor poti vedea o viata mai rea sau mai buna.Atentie!Am zis poti vedea si nu avea.Numai perspectiva o poti schimba cu ajutorul gandurilor, nu si viata.

Viata nu poate fi controlata, oricat ne-am dori de mult.Altfel, unde ar mai fi farmecul?Am cunoscut multe persoane, care au fost intampinate de acest joc,nu tocmai prietenos.Cu toate acestea si-au marit pofta si entuziasmul sa se aventureze,dincolo de limitele lor.Acest lucru i-a facut sa se simta mai bine cu ei insisi, mai ingaduitori cu sine, sa creada ca puterea de a le aduce in cale o situatie sau alta sta in mana unei Forte mai mari decat ei si ca singurul lucru care sta in puterea lor este sa accepte tot ce vine si sa depaseasca acele momente dificile cu seninatate si intelepciune.

Cat despre milionarii motivationali care sustin cu tarie ca au atras bani, sanatate, sex, iubire, viata sociala mai buna,s.a, ne induc intr-o mare iluzie.De ce?Pentru ca luptam sa avem ceea ce au ei, pentru ca se poate sa obtii tot ce vrei tu cu ardoare, ajungem sa avem asteptari mari de la viata, iar cand vedem ca e diferit in cazul nostru, ca nu se implinesc chiar toate visele noastre, simtim o dezamagire profunda.Pentru ca viata este diferita.

Fiecare din noi traieste ce ii este dat, fiecare avem de facut o calatorie speciala, si nu cred ca noi ne alegem destinul.Asta nu inseamna ca ne descurajam si ne lasam in voia sortii, sa ne aduca ce vrea.Inseamna ca luptam sa ne fie mai bine, noua si celorlalti, ne stabilim obiective si dam tot ce putem pentru a le indeplini.Dar atunci cand lucrurile nu functioneaza dupa cum ne-am dorit,ca la carte, cum am fost invatati la seminarii si traininguri de dezvoltare personala, pur si simplu sa acceptam acest lucru.

Sa acceptam ca viata este mai mult decat a bifa: „Vreau sa am 1000.000$.”,”Vreau sa am o iubita frumoasa si inteligenta.”,” Vreau sa am o masina si doua case de vacanta.”etc.Nu exista asa ceva, dragii mei.Imi pare rau ca va tai aripile dar numai asa veti putea avea mai multa grija de voi.Asteptari prea mari de la voi, de la viata sunt la fel de periculoase ca si sentimentul de inferioritate, la fel de veninoase ca si sentimentul ca nu meritati tot ce e mai bun.Acestea conduc doar la dezamagire si suferinta.

Pentru a fi impacati cu voi insiva, a va simti mai impliniti, acceptati si momentele cand sunteti in cadere.Profitati de acele momente si extrageti tot ce e mai bun din ele, invatati tot ce e necesar pentru a supravietui  armonios, acceptati-le ca fiind parte din voi si nu stoarceti tot ce aveti mai frumos in voi pentru a avea viata lui Bill Gates, a Angelinei Jolie sau a altor modele.Un arbust nu-si doreste niciodata sa fie asemeni unui brad falnic.

Mai degraba invatati sa va ascultati pe voi mai mult, sa va creati viata asa cum vreti si sa traiti in stilul vostru.Pentru ca suntem diferiti!