Arhiva

Posts Tagged ‘persoane’

Cum reusesc unii sa depaseasca cele mai mari piedici din viata?


Sa traiesti e o arta, care necesita exercitiu!

Nu in fiecare zi avem ocazia sa ne constientizam comportamentul si gandurile, care ne conduc spre esecuri financiare, personale, sociale sau spirituale. Nu in fiecare zi avem ocazia sa lucram la dezvoltarea personalitatii noastre. De aceea am mai creat un articol. Un articol pentru tine, cel care vrei sa-ti extinzi nivelul de constiinta si cel care vrei sa stii cat mai multe despre lumea din care faci parte, ca sa te poti adapta.

Astazi, vom vorbi despre oamenii activi si oamenii pasivi. Vom afla ce trasaturi are fiecare si de ce unii urca in topul oamenilor de succes, pe cand altii se lamenteaza in suferinta si saracie.

 Stie un om pasiv care-i sunt valorile? 

Oamenii pasivi au uitat demult sa mai fie in contact cu valorile lor personale. Acestia, in loc sa-si traiasca viata dupa propriile principii, care ar fi trebuit sa fie bine impregnate in personalitatea lor, aleg sa se increada in sfaturile celor apropiati.

Sfaturi care provin din frustrarile si neimplinirile celor, care chipurile, ii iubesc si „le vor binele”. Nu poti sa ceri sfatul unui om divortat, despre ce ar trebui sa sa faci tu , ca relatia cu partenera ta sa mearga mai bine. Cat de prieten ti-ar fi el!

Oamenii pasivi obisnuiesc sa lancezeasca la acelasi job, an dupa an, in masura in care acesta ii implineste doar pe jumatate. Atata timp cat oportunitatile sunt absente, ei ce pot sa faca? Daca prietenii lor obisnuiesc sa mearga la sala si sa faca sport, vor merge si ei. Probabil. In cele mai dese cazuri, ei merg cu turma; unde se indreapta ceilalti, acolo sunt si ei. Ce fac cei din jur, vor face si ei.

Pasivii, sunt departe de acei oameni care conduc turma si o directioneaza in sensul pe care ei il vor. Vietile pasivilor nu sunt controlate de ei, ci de ceilalti din jur. Fac parte din acele oite, indrumate bine de catre ciobanul in care si-au pus toata increderea.

Cand problemele devin adevarate piedici in viata 

Cand viata pasivilor tinde sa se indrepte catre un colaps, abia atunci isi amintesc si ei ca au niste abilitati pe care trebuie sa si le exerseze. Cum ar fi abilitatea de a rezolva probleme. Numai cand problemele sunt prea multe si ii coplesesc, atunci isi dau seama ca trebuie sa faca ceva.

Instinctul de supravietuire e mai puternic decat lenea. Dar cand lucrurile incep sa se reaseze in viata lor, iar furtuna pare ca a trecut… isi reiau vechile obiceiuri. Cand nu se mai simt in pericol, ei revin la vechile automatisme si se reintorc in zona confortului.

Cand s-a schimbat lumea si cand altii au invatat sa joace dupa reguli noi? 

Oamenii activi, pe de alta parte, sunt constienti de valorile lor intrinseci. Acestia iau decizii in viata bazate pe propriul sau sistem de valori. Ei nu asteapta oportunitati care sa le bata la usa, deoarece sunt constienti ca in lumea de astazi, e tot mai greu sa se intample asta.

Regulile nu mai sunt aceleasi. Modul cum decurge acum viata oamenilor, s-a schimbat, iar noi trebuie sa jucam dupa reguli noi, daca vrem sa supravietuim si sa simtim satisfactie personala.

Una dintre regulile noi din zilele noastre, este ca acum, noi trebuie sa luptam pentru a gasi oportunitati. O alta regula este ca acum, fiecare om poate fi stapan deplin in propria-i viata. Poate sa mearga in orice colt de lume, sa-si deschida propria afacere, sa devina politician sau poate sa aiba nenumarate relatii conjugale. Diferenta este ca acum traim intr-o lume din ce in ce mai competitiva.

Oamenii activi ajung bogati pentru ca si-au creat un plan pe care nu-l mai detine nimeni

Activii sunt cei care isi conduc viata si nu se lasa influentati de persoanele din jur. Chiar si atunci cand lucrurile par sa mearga bine in viata lor, ei tot iau decizii pentru a iesi din zona de confort si pentru a nu starui in acelasi tipar.

Uneori, valorile lor rezoneaza cu cele ale societatii. Alteori nu, iar cand sunt nevoiti sa faca o alegere, tin cont de propriile valori.

Deciziile oamenilor activi sunt misterioase si neintelese de oamenii pasivi. De exemplu, pentru un pasiv e de neconceput sa demisionezi si sa dai startul propriei afaceri. Sa demisionezi chiar si atunci cand ai un job aproape perfect, i se pare o idee nebuneasca.

Dar pentru activi nu este. Chiar daca n-au niciun motiv sa paraseasca zona de confort, ei se vor aventura mereu in proiecte si activitati cu totul noi, ca se dezvolte. Acestia tin cont si de evenimentele exterioare, se adapteaza, se integreaza, dar mereu tin un ochi atintit asupra planurilor, viziunilor si a destinatiilor, unde si-au stabilit sa ajunga.

Asadar, diferenta dintre cele doua categorii de oameni este evidenta. Unii se bazeaza pe propriile valori intrinseci, iar altii pe valorile societatii. Unde ajung unii si unde ajung ceilalti, vom afla in articolele care vor urma a fi dezbatute aici. Articole ce vor avea ca subiecte principale, oameni activi si oameni pasivi.

Sau mai simplu, oameni prosperi si oameni saraci – victime ale unui sistem defect!

Vorbitul in public, o teama ce poate fi depasita

11 martie 2012 4 comentarii

Curs de Public Speaking la Ploiesti organizat de Succes Personal

Sau Public Skipping, cum am balbait eu acest cuvant, atunci cand am fost  nevoita sa tin un mic discurs (pentru ca asa am hotarat eu sa fie mic :-)) ) , in fata la aproximativ 15  oameni. Da, am fost nevoita de trainer, la fel cum  au fost si ceilalti la randul lor, urmand sa treaca fiecare in fata.

Barbara cerinta din partea lui Claudius Dociu, trainerul nostru :-)). Scuza-ma Claudiu, e doar o parere subiectiva.

De ce mi s-a parut barbar sa tin un discurs?

Fiecare dintre cei 15 participanti, au tinut un discurs unic si inedit. Fiecare dintre ei, m-a surprins cu un stil aparte si fiecare avea o personalitate deosebita.

Sa revin la intrebarea, de ce mi s-a parut barbar sa tin un discurs improvizat in cateva minute, in fata acestor oameni? Pentru ca ma temeam sa fac asta. Era o temere pe care aveam sa o infrunt.

Nu mi-a fost teama sa o recunosc, pentru ca stiam ca nu sunt nici prima, nici ultima, careia i se intampla asta. Cred ca stiti ce spunea Jerry Seinfeld despre vorbitul in public. Nu stiti? Va spun eu acum. :-))

La o inmormantare, cel care trebuia sa tina un discurs despre mort, in fata cunostintelor sale, prefera sa fie el, in locul celui din sicriu, decat sa vorbeasca in fata lor. De unde si ideea ca vorbitul in public este o teama la fel de sau mai mare decat teama de moarte.

E mai dificil sa vorbesti unui public restrans decat unuia format din mii de persoane

Oamenii sunt diferiti si asta nu se intampla tuturor. Am vazut ca multi dintre participanti nu aveau prea multe emotii in fata colegilor de sala, sau daca aveau au stiut foarte bine sa si le gestioneze. Felicitari lor! Dar au fost si multe voci care au remarcat ca e de zece ori mai dificil sa vorbesti in fata unui public, putin ca numar (20-30 de persoane), decat in fata a mii de oameni.

De ce? Pentru ca simti profund, cum acei ochi sunt fixati pe tine si poti observa usor, gestul fiecaruia. Emotiile devin mai intense si evidente, cand vezi ca unul iti exprima prin limbajul non-verbal, ca s-a plictisit, ca ii pari neinteresant sau ca gluma ta i s-a parut neinspirata.

Ce iti inchipui ca se  intampla nu se potriveste cu realitatea care te asteapta

Totusi, ieri, am avut noroc, deoarece publicul a fost deschis, tolerant si interesat de discursul fiecaruia dintre participanti.

Cand te aflai in fata lor, puteai trece mai usor peste emotii, pentru ca cele mai multe dintre priviri si expresii ale fetei eru deschise catre tine, iar daca se intampla sa te poticnesti, erau gata sa-ti sara in ajutor.

Trainerul, a jucat un rol important, prin faptul ca ne-a ajutat sa destindem publicul si sa ne facem mai bine intelesi. In plus, cand eram acolo, primeam si simteam sustinere din partea lui datorita atitudinii sale pozitive, pe care o raspandea in sala.

Cu ce m-am ales de pe urma acestui curs?

Am invatat din acest curs, ca oamenii, absolut toti, au temeri. Mai multe, mai putine, dar au. Numai ca unii se pricep atat de bine sa-si confectioneze masti incat, iti dau impresia ca sunt perfecti si nu se tem de nimic. De fapt, in interior, numai ei stiu cat sunt de vulnerabili. Sau poate…nici ei n-o stiu…Pana cand viata le sparge cristalul, in care au zacut, si iluzia devine deziluzie.

Ieri, acest grup, mi s-a parut atat de curajos, incat niciunuia dintre noi nu ne-a fost teama sa ne aratam asa cum suntem si sa ne recunoastem temerile.

Consider ca un om este suficient de puternic, atunci cand e in stare sa-si recunoasca propriile vulnerabilitati si nu incearca sa le ascunda de ceilalti si de el insusi…Ieriacesti oameni m-au convins ca aveau putere si curaj.

Este o parere subiectiva. Toti ceilalti au dreptul la propriile pareri. Cu siguranta fiecare, a interpretat situatia, cum a  stiut el sa o faca mai bine.

De pe urma acestui curs, am mai castigat cinci puncte la increderea in sine si am mai urcat o treapta pe scara evolutiei personale.

Ii multumesc Florentinei pentru sansa oferita, ii multumesc lui Claudius Dociu, care nu m-a dezamagit, in ceea ce priveste trainingul. Ii multumesc lui  Catalin, Alexandra Goras, Dana, Cristina Mihalcea,  Cristian Ene, Iuliana Ghinea,  Costin Ghinea, Adriana Dascalu, Alexandra Fodor, Micky, Marius Achim si Cristian, pentru ca mi-au oferit ocazia sa ii cunosc asa cum sunt ei.

Si imi multumesc  mie pentru ca mi-am mai predat o lectie.

Voi ce faceti? Ramaneti unde sunteti sau alegeti sa urcati cu mine?