Arhiva

Posts Tagged ‘prieten’

Cum reusesc unii sa depaseasca cele mai mari piedici din viata?


Sa traiesti e o arta, care necesita exercitiu!

Nu in fiecare zi avem ocazia sa ne constientizam comportamentul si gandurile, care ne conduc spre esecuri financiare, personale, sociale sau spirituale. Nu in fiecare zi avem ocazia sa lucram la dezvoltarea personalitatii noastre. De aceea am mai creat un articol. Un articol pentru tine, cel care vrei sa-ti extinzi nivelul de constiinta si cel care vrei sa stii cat mai multe despre lumea din care faci parte, ca sa te poti adapta.

Astazi, vom vorbi despre oamenii activi si oamenii pasivi. Vom afla ce trasaturi are fiecare si de ce unii urca in topul oamenilor de succes, pe cand altii se lamenteaza in suferinta si saracie.

 Stie un om pasiv care-i sunt valorile? 

Oamenii pasivi au uitat demult sa mai fie in contact cu valorile lor personale. Acestia, in loc sa-si traiasca viata dupa propriile principii, care ar fi trebuit sa fie bine impregnate in personalitatea lor, aleg sa se increada in sfaturile celor apropiati.

Sfaturi care provin din frustrarile si neimplinirile celor, care chipurile, ii iubesc si „le vor binele”. Nu poti sa ceri sfatul unui om divortat, despre ce ar trebui sa sa faci tu , ca relatia cu partenera ta sa mearga mai bine. Cat de prieten ti-ar fi el!

Oamenii pasivi obisnuiesc sa lancezeasca la acelasi job, an dupa an, in masura in care acesta ii implineste doar pe jumatate. Atata timp cat oportunitatile sunt absente, ei ce pot sa faca? Daca prietenii lor obisnuiesc sa mearga la sala si sa faca sport, vor merge si ei. Probabil. In cele mai dese cazuri, ei merg cu turma; unde se indreapta ceilalti, acolo sunt si ei. Ce fac cei din jur, vor face si ei.

Pasivii, sunt departe de acei oameni care conduc turma si o directioneaza in sensul pe care ei il vor. Vietile pasivilor nu sunt controlate de ei, ci de ceilalti din jur. Fac parte din acele oite, indrumate bine de catre ciobanul in care si-au pus toata increderea.

Cand problemele devin adevarate piedici in viata 

Cand viata pasivilor tinde sa se indrepte catre un colaps, abia atunci isi amintesc si ei ca au niste abilitati pe care trebuie sa si le exerseze. Cum ar fi abilitatea de a rezolva probleme. Numai cand problemele sunt prea multe si ii coplesesc, atunci isi dau seama ca trebuie sa faca ceva.

Instinctul de supravietuire e mai puternic decat lenea. Dar cand lucrurile incep sa se reaseze in viata lor, iar furtuna pare ca a trecut… isi reiau vechile obiceiuri. Cand nu se mai simt in pericol, ei revin la vechile automatisme si se reintorc in zona confortului.

Cand s-a schimbat lumea si cand altii au invatat sa joace dupa reguli noi? 

Oamenii activi, pe de alta parte, sunt constienti de valorile lor intrinseci. Acestia iau decizii in viata bazate pe propriul sau sistem de valori. Ei nu asteapta oportunitati care sa le bata la usa, deoarece sunt constienti ca in lumea de astazi, e tot mai greu sa se intample asta.

Regulile nu mai sunt aceleasi. Modul cum decurge acum viata oamenilor, s-a schimbat, iar noi trebuie sa jucam dupa reguli noi, daca vrem sa supravietuim si sa simtim satisfactie personala.

Una dintre regulile noi din zilele noastre, este ca acum, noi trebuie sa luptam pentru a gasi oportunitati. O alta regula este ca acum, fiecare om poate fi stapan deplin in propria-i viata. Poate sa mearga in orice colt de lume, sa-si deschida propria afacere, sa devina politician sau poate sa aiba nenumarate relatii conjugale. Diferenta este ca acum traim intr-o lume din ce in ce mai competitiva.

Oamenii activi ajung bogati pentru ca si-au creat un plan pe care nu-l mai detine nimeni

Activii sunt cei care isi conduc viata si nu se lasa influentati de persoanele din jur. Chiar si atunci cand lucrurile par sa mearga bine in viata lor, ei tot iau decizii pentru a iesi din zona de confort si pentru a nu starui in acelasi tipar.

Uneori, valorile lor rezoneaza cu cele ale societatii. Alteori nu, iar cand sunt nevoiti sa faca o alegere, tin cont de propriile valori.

Deciziile oamenilor activi sunt misterioase si neintelese de oamenii pasivi. De exemplu, pentru un pasiv e de neconceput sa demisionezi si sa dai startul propriei afaceri. Sa demisionezi chiar si atunci cand ai un job aproape perfect, i se pare o idee nebuneasca.

Dar pentru activi nu este. Chiar daca n-au niciun motiv sa paraseasca zona de confort, ei se vor aventura mereu in proiecte si activitati cu totul noi, ca se dezvolte. Acestia tin cont si de evenimentele exterioare, se adapteaza, se integreaza, dar mereu tin un ochi atintit asupra planurilor, viziunilor si a destinatiilor, unde si-au stabilit sa ajunga.

Asadar, diferenta dintre cele doua categorii de oameni este evidenta. Unii se bazeaza pe propriile valori intrinseci, iar altii pe valorile societatii. Unde ajung unii si unde ajung ceilalti, vom afla in articolele care vor urma a fi dezbatute aici. Articole ce vor avea ca subiecte principale, oameni activi si oameni pasivi.

Sau mai simplu, oameni prosperi si oameni saraci – victime ale unui sistem defect!

Ceilalti sunt oglinda noastra?


Cu ceva timp in urma, gandeam asa: „De ce lumea e asa de mare iar eu sunt atat de mica?De ce baietii vor langa ei femei care au 90-60-90, si nimic in interior?De ce toti cauta plasticul, superficialitatea, forma si nu apreciaza continutul ce il au in fata lor?”

Raspunsul ce l-am primit de la viata a fost: „Pentru ca tu insati te uiti dupa si cauti aceleasi lucruri.Cum vrei ca cei din afara ta, care sunt o oglinda pentru tine, sa-ti arate ceva ce tu nu vrei sa vezi?”.Da.Am inteles ca oamenii pe care noi ii atragem in viata noastra sunt oglinda in care noi suntem nevoiti sa privim.De multe ori ii respingem, nu ii acceptam langa noi, nu vrem sa ne privim fata in fata.Alegem sa fugim de oamenii care noua ni se par urati, saraci, timizi, slabi si sa ne asezam langa cat mai multe „vedete” – daca am putea.Eu recunosc, de multe ori am facut asta.Si cine nu a gresit o data in viata asta ,sa fie cel care  arunca primul piatra.

Daca are bani, o masina, se imbraca in haine luxoase pentru a masca golul adanc din interior, atunci este un candidat ideal pentru noi, un astfel de om ar trebui sa fie prietenul nostru.Daca, in schimb, soarta nu l-a ajutat prea mult in ceea ce priveste lucrurile superficiale, dar e bogat in interior, parca l-am evita, nega, i-am gasi 1000 defecte, numai sa nu-l incadram in standardele noastre.

E trist.E trist pentru ca de fiecare data viata ma punea in situatii, unde ajungeam vesnic la aceeasi intrebare: de ce se pune atat de mult pret pe superficialitate?Fara sa imi dau seama ca de fapt eu insami puneam foarte mult pret pe acest lucru, atat de nesemnificativ.Si cum bine spunea cineva, toti avem o parte intunecata in noi pe care o negam, refulam, refuzam sa o acceptam.

Si ne intoarcem la ce va spuneam la inceput, ceilalti sunt oglinda noastra oricat am vrea sa intoarcem spatele si sa nu-i privim. Ei vin in viata noastra pentru a ne ajuta sa privim mai mult in interiorul nostru, pentru a ne preda lectii despre noi.De noi tine daca suntem atenti la ce ni se preda sau alegem sa ne jucam cu viata.

Si iata cum viata isi urmeaza cursul.Am si un exemplu din experienta traita pana acum, referitor la aceasta idee.Daca tu crezi ca „esti prea slab”, „prea gras”, „prea urat” – iesi afara in lume si asculta ce ti se spune frecvent pe masura ce nu doresti sa te accepti.”Vaai, dar ce slaba e fetita ta!Ce a patit?E bolnava?”.”Ce urat e ala…saracul…soarta nu a fost prea generoasa cu el”.Pe masura ce incerci sa ridici un zid de rezistenta impotriva acestor cuvinte, care te dor, pentru ca pe dinlauntru nu esti vindecat si impacat cu tine insuti, o sa vezi ca aceste critici vor veni ca o ploaie asupra ta, mai puternice, mai rasunatoare..

Tot asa se intampla si cu oamenii.Apare X in viata ta, care barfeste, judeca, ii plac numai oamenii frumosi, cu bani, nu considera ca unul fara studii superioare sau fara bani in cont ar trebui sa stea pe langa el.Ce faci cand intalnesti un asemenea om?Te minunezi?Iti spun ce fac eu.Il judec, il critic(„ce om…are atat de putine si comenteaza de celalalt ca e sarac…mi-e mila de el”.).Ce s-ar intampla daca m-as intreba: „Ce am facut de am atras un astfel de om ?Oare nu cumva ii seman?”.

Psihologia m-a invatat ca ne asezam langa cine ne seamana.Principiul atragi ceea ce esti ne este foarte familiar.Chiar si experienta de viata mi-a confirmat ca acest principiu este adevarat.Am mers in diferite medii sociale si din afara lor am observat ca oamenii de-acolo au comportamente asemanatoare.Am fost in cercuri, unde se barfea foarte mult si tuturor parea ca acest lucru le face o placere deosebita.Si parca se potriveau si se „iubeau” si mai mult cand vedeau ca ceilalti accepta si impart cu ei aceleasi idei.Am fost in grupuri unde critica era pusa la loc de cinste.Se intelegeau foarte bine pentru ca destinul ii unise – oameni cu aceleasi valori, principii, erau acolo, in fata altora ca ei.

Revenind la intrebarea „De ce am atras astfel de oameni in viata mea?”.Cred ca aceasta intrebare e bine sa ne-o punem de cate ori observam ceva ce nu ne place la o persoana.Sa ne intrebam: „nu cumva exista si in mine ceea ce nu vreau sa vad in el/ea?”.Sa privim sincer si adanc in noi, asa vom ajunge sa ne cunoastem mai bine, sa ne acceptam si sa contribuim la binele acestei lumi, pentru ca eu cred cu putere ca de-asta ne-am nascut.Sa invatam sa fim mai buni, in primul rand cu noi insine, ca mai apoi sa ii putem ajuta si pe ceilalti.